ICCJ. Decizia nr. 3986/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3986/2004
Dosar nr. 9721/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1651 din 13 mai 2004, Judecătoria Târgovişte a admis acţiunea reclamantei SC C.O. SA Târgovişte împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. SA, sucursala Bucureşti şi a obligat-o la plata sumei de 34.403.299 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantităţii de 6500 kg. fier vechi lipsă la destinaţie, 3.270.989 lei dobândă legală şi, în continuare, până la achitare şi la 2.325.495 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, care, prin Decizia civilă nr. 490 din 29 iunie 2004, a fost admis de către Curtea de Apel Ploieşti şi hotărârea instanţei de fond a fost schimbată în totalitate, în sensul că acţiunea a fost respinsă ca nefondată.
Ca urmare, reclamanta a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat, ca motiv de ordine publică, excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea căii de atac de către Curtea de Apel Ploieşti, având în vedere cuantumul pretenţiilor deduse judecăţii şi raportat la dispoziţiile art. 2821 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., introdus prin OUG nr. 138/2000, de modificare a Codului de procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date, în primă instanţă, în cererile introduse pe cale principală, privind obligaţii de plată a unei sume de bani în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv.
Aşa fiind, la momentul pronunţării, în raport cu obiectul dedus judecăţii, hotărârea instanţei de fond era supusă căii de atac a recursului şi nu apelului, potrivit art. 7208 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 18 din OUG nr. 58/2003, combinat cu art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., devenit incident prin urmare şi în materie comercială.
Totodată, potrivit art. 299 alin. (2) C. proc. civ., introdus prin art. 1 pct. 8 din OUG nr. 58/2003, de modificare a Codului de procedură civilă, în vigoare la momentul pronunţării deciziei ce face obiectul recursului de faţă, competenţa materială de soluţionare a căii de atac revenea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu Curţii de Apel Ploieşti.
Procedând la judecarea căii de atac, cu încălcarea dispoziţiilor art. 2821 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a încălcat şi dispoziţiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. evocate, situaţie în care hotărârea acesteia este nulă absolut, conform art. 159 C. proc. civ.
Aşa fiind, în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce face imposibilă analizarea celorlalte motive de recurs, în concordanţă cu modificările intervenite, de imediată aplicare asupra competenţei materiale prin art. 2 pct. 3 C. proc. civ., modificat în urma aprobării, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 195 din 25 iunie 2004, a OUG nr. 58/2003.
Se va admite recursul, se va casa Decizia curţii de apel şi se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluţionarea căii de atac ca fiind recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta SC C.O. SA Târgovişte împotriva deciziei nr. 490 din 29 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, casează Decizia şi trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3995/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3972/2004. Comercial → |
|---|
