ICCJ. Decizia nr. 4019/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4019/2004
Dosar nr. 9821/2004
Şedinţa publică din 22 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2218din 16 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, privind soluţionarea litigiului dintre reclamanta AF V.A., cu sediul în Mangalia şi pârâta SC P.T. SRL, cu sediul în Bucureşti, în sensul că a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 8 alin. (2) din OUG nr. 5/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 295/2002, cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Din interpretarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 58/2003, în vigoare de la 28 august 2003, sunt de competenţa judecătoriilor, în primă instanţă, procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare până la 1 miliard de lei.
Faţă de aceste dispoziţii, s-a apreciat că judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze fondul litigiului dintre părţi, pretenţiile solicitate de către creditoare, fiind în cuantum de până la 1 miliard de lei.
Judecătoria Mangalia, prin sentinţa civilă nr. 999 din 23 iunie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Mangalia şi a dispus declinarea soluţionării cauzei, formulată de reclamanta A.F. V.A., cu sediul în Mangalia, în contradictoriu cu SC P.T. SRL, cu sediul în Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru această apreciere, au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 195 din 25 mai 2004, privind modificarea şi completarea codului de procedură civilă, respectiv art. 1 pct. 11, care menţionează că cererile în anulare, împotriva ordonanţei privind somaţia de plată, pronunţată de tribunal în cauze comerciale al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard de lei, inclusiv, se vor soluţiona tot de tribunal. Faţă de principiul aplicării imediate a legii, în procesul civil a reieşit că instanţa competentă este numai Tribunalul Bucureşti, secţia comercială.
Prin încheierea pronunţată în Şedinţa publică din data de 21 iulie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a constatat că între Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială şi Judecătoria Mangalia s-a ivit un conflict negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea din oficiu a oricărei proceduri, scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, referitor la conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia comercială şi Judecătoria Mangalia, urmează a stabili competenţa de soluţionare a litigiului comercial, privind pe contestatoarea debitoare AF V.A. Mangalia şi intimata creditoare SC P.T. SRL Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 7949, pronunţată în Şedinţa publică din 10 iunie 2003, a admis acţiunea precizată, formulată de creditoarea SC P.T. SRL Bucureşti, împotriva debitoarei A.F. V.A. Mangalia, în sensul că a somat debitoarea să-i plătească creditoarei, în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii, suma de 112.539.217 lei, cu titlu de contravaloare marfă şi suma de 240.832.882 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate până la 28 februarie 2003.
Împotriva sentinţei civile nr. 7949 din 10 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a formulat cerere în anulare reclamanta pârâtă A.F. V.A., cu sediul în Mangalia.
Greşit a apreciat Tribunalul Bucureşti, atunci când a dispus declinarea competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Mangalia, motivând că cererea în anulare a fost formulată după intrarea în vigoare a modificărilor Codului de procedură civilă, aduse prin OUG nr. 58/2003. Cadrul legal conferă la momentul sesizării o plenitudine de competenţă materială ce revine tribunalului, în soluţionarea cererilor în anulare, împotriva ordonanţei privind somaţia de plată, raportat şi la dispoziţiile cuprinse în art. 8 alin. (2) din OUG nr. 5/2001, aprobate prin Legea nr. 295/2002, în conformitate cu care cererea în anulare se soluţionează de instanţa care a judecat fondul cauzei, în primă instanţă.
Aceste argumente fac pe deplin justificată stabilirea competenţei de soluţionare a acţiunii în anulare, formulate de A.F. V.A. Mangalia, împotriva sentinţei civile nr. 7949 din 10 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe contestatoarea debitoare A.F. V.A. Mangalia şi intimata creditoare SC P.T. SRL, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4153/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4007/2004. Comercial → |
|---|
