ICCJ. Decizia nr. 4286/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4286/2004
Dosar nr. 8864/2001
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 247 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului Buzău, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL Buzău, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Bucureşti, care a fost obligată să plătească reclamantei despăgubiri în sumă de 185.107.600 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 15.895.000 lei, instanţa reţinând, în esenţă, că reclamanta nu şi-a onorat obligaţiile asumate prin poliţa de asigurare, neîncălcând nici una dintre clauzele acesteia, astfel că pârâta trebuia să-şi respecte, la rândul său, obligaţiile corelative derivate din acelaşi contract de asigurare.
Apelul declarat de pârâta SC A. SA, a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 957 din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa reţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A. - O. SA devenită SC A. – G.W.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse de recurentă deciziei recurate, vizează următoarele aspecte:
- hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 50 din condiţiile de asigurare, în care se prevede că asigurătorul are dreptul să amâne plata despăgubirii până la finalizarea cercetării;
- hotărârea instanţei de apel a fost dată cu încălcarea art. 15, art. 26 şi art. 53 din Legea nr. 136/1995, art. 30 din Legea nr. 136/1995 şi ale pct. 21 din condiţiile generale de asigurare.
Deşi recurenta nu subsumează criticile nici unuia dintre motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Curtea, făcând aplicarea art. 306 C. proc. civ., consideră că acestea vizează motivul de recurs întemeiat pe art. 304 C. proc. civ.
Curtea, examinând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu respectarea legilor în materia asigurării de bunuri cât şi a voinţei părţilor concretizată de clauzele poliţei de asigurare.
Susţinerea pârâtei că prin hotărârea dată s-ar fi nesocotit art. 50 din condiţiile de asigurare nu poate fi primită, raportat la adresele emise de organele abilitate (parchet şi poliţie) din care rezultă cu evidenţă neînceperea urmăririi penale, faţă de vreuna dintre persoanele indicate de recurentă, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, art. 291 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (adresa nr. 3423/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, rezoluţia N.U.P. dată în dosarul nr. 657/II/2001, adresa P/2084/2000 a Inspectoratului de Poliţie Buzău).
De asemenea, în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de apel faptul că autoturismul nu a fost înstrăinat, închirierea autoturismului neputând fi asimilată, prin efectele juridice pe care le produce transferului de proprietate, nefiind astfel încălcate dispoziţiile legale în vigoare, cu privire la acest aspect.
În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat, iar, potrivit art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 2.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. – G.W.S. SA, împotriva deciziei nr. 957 din 18 septembrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, cu 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina recurentei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4290/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4214/2004. Comercial → |
|---|
