ICCJ. Decizia nr. 4310/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4310/2004
Dosar nr. 5597/2004
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8348 din 5 noiembrie 2003, Judecătoria Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC P.E.T. SA Ploieşti, împotriva pârâtelor S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P.T.B. şi S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Peco Hunedoara şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, la plata către reclamantă a sumei de 1.937.320 lei, reprezentând contravaloarea tarifelor de transport, pentru cantitatea de 4.400 kg. motorină, respingând acţiunea faţă de celelalte pârâte, ca neîntemeiată.
A obligat-o pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Timişoara, la 191.532 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin Decizia nr. 205 din 9 martie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Timişoara, împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind contravaloarea tarifului de transport, constatând achitată suma de 1.937.320 lei.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei şi a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata sumei de 103.266 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta-pârâtă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii instanţei de apel, în sensul de a-i fi acordată suma de 201.532 lei cheltuieli de judecată şi a fi respinse cheltuielile de judecată, ce i-au fost acordate pârâtei apelante, care se află în culpă, întrucât a efectuat plata după introducerea acţiunii.
Instanţa a pus din oficiu, în discuţia părţilor, excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti de a judeca în această cauză, excepţie în soluţionarea căreia a reţinut următoarele:
Cauza a fost judecată în primă instanţă de judecătorie, având în vedere dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ., or, potrivit acestor reglementări, sentinţele date în baza lor nu sunt supuse apelului, aşa încât se constată că în mod greşit curtea de apel a judecat apelul pârâtei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 195/2004, competenţa de soluţionare a căii de atac îndreptată împotriva hotărârii judecătoriei, respectiv, a recursului, revine tribunalului, dar, cum tribunalul nu ar putea desfiinţa o hotărâre dată de curtea de apel, ca instanţă superioară, se va admite excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Ploieşti, va fi casată Decizia pe care a pronunţat-o şi se va trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia, casează Decizia nr. 205 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi trimite cauza la Tribunalul Prahova, pentru soluţionarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 3 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4317/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4306/2004. Comercial → |
|---|
