ICCJ. Decizia nr. 4690/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială nr. 1288 din 28 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că reclamanta nu a făcut dovada, prin oricare dintre mijloacele de probă prevăzute de art. 46 C. com., că pârâta în mod culpabil nu și-a executat obligația asumată prin clauza înscrisă la art. 7.8.2 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 1189/28 august 1997. Mai reține instanța că prin certificatul emis de cei trei creditori ai SC A. SA se atestă faptul că reclamanta, A.S.C. SC A. SA Slobozia a îndeplinit integral obligația investițională asumată prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1189/1997.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia comercială nr. 241 pronunțată la 26 mai 2004 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea reține că certificatul emis de cenzorii societății A. SA atestă că investiția realizată de cumpărător A.S.C. A. Slobozia în SC A. SA, până la scadența din 31 decembrie 2000, corespunde valorii investiționale de 4.000.000.000 lei asumată prin contract, înregistrarea în contabilitatea societății a investiției efectuate, este realizată în conformitate cu legislația în vigoare, iar sursele de finanțare a investiției corespund prevederilor din contract și O.G. nr. 25/2002.
Referitor la aceste mențiuni cuprinse în certificatul emis de cenzori, Curtea constată că ele corespund cerințelor art. 27 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 506/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 25/2002, făcând dovada realizării investiției, nefiind necesare alte documente care să însoțească certificatul cenzorilor.
Mai reține instanța de control că la momentul întocmirii certificatului, vizând aportul în natură prin care s-a realizat investirea conform contractului încheiat la 21 februarie 2000 Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 aprobate prin H.G. nr. 487/2003 nu erau în vigoare astfel că art. 3 alin. (3) și (4) din norme nu își găsesc aplicarea sub aspectul formei certificatului constatator.
în contra acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței și admiterii acțiunii introductive.
Recurenta și-a întemeiat motivele de critică pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele:
1. Instanța a interpretat și aplicat diferențiat și neunitar dispozițiile O.G. nr. 25/2002; făcând aplicarea art. 27 din actul normativ în ce privește realizarea investiției, iar în ce privesc mențiunile pe care trebuie să le cuprindă certificatul emis de cenzori instanța a apreciat că nu se aplică dispozițiile art. 11 din același act normativ;
2. Contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 1189/1997 încheiat cu intimata - pârâtă se afla în derulare la data intrării în vigoare a O.G. nr. 25/2002, în condițiile în care la 8 mai 2002 intimata nu își îndeplinise obligația de a prezenta până la 31 decembrie 2000 certificatul emis de cenzori și însoțit de documente din care să rezulte efectuarea investițiilor astfel cum s-a obligat prin clauza din contract.
3. Instanța în mod greșit nu a reținut ceea ce rezultă din analiza materialului probator și din interpretarea corectă a dispozițiilor legale, respectiv faptul că obligația instituțională nu a fost realizată, certificatul emis de cenzori nefiind însoțit de documentele justificative.
Examinând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 7.8 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 1189 din 28 august 1997 încheiat de părți, cumpărătorul, A.S.C. A. SA s-a obligat să efectueze investiții în sumă de 4.000.000 lei, eșalonat potrivit anexei 1 la contract.
Potrivit art. 7.8.2. din același contract, pentru urmărirea și respectarea obligației investiționale prevăzută la art. 7.8 cumpărătorul se angaja să transmită F.P.S. un certificat semnat de cenzorii societății sau de o firmă autorizată de audit, prezentând executarea investițiilor din anul precedent, certificat ce va conține obligatoriu documentele prevăzute în anexa 2 la contract.
Or, în cauză, cumpărătoarea a prezentat numai certificatul emis de cenzorii societății A. SA și contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 21 februarie 2000 cu SC A. SA Slobozia privind transmiterea către SC A. SA a unor bunuri cu titlu de aport în natură fără să prezinte și celelalte documente menționate expres în anexa 2 la contractul de vânzare cumpărare de acțiuni convenit de părți.
Potrivit art. 11 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată și completată, vizând controlul post privatizare, "investiția este considerată realizată dacă cumpărătorul prezintă un certificat emis în acest scop de cenzorii societății sau firmă specializată de audit, dacă prin contract nu este prevăzut altfel".
Cum părțile au convenit potrivit clauzei 7.8.2 din contract să prezinte documentele justificative enumerate în anexa 2 la contract pentru a face dovada realizării angajamentelor investiționale asumate, hotărârea adoptată de Curtea de Apel care consideră realizată investiția în lipsa documentelor justificative este nelegală.
în cauză nu își găsesc aplicarea prevederile art. 27 lit. c) din O.G. nr. 25/2002 așa cum reține curtea de apel, deoarece premiza avută în vedere de textul evocat "contracte cu clauză de atestare a investițiilor prin certificat de cenzori și care conțin/nu conțin specificația expresă "însoțit de documente" sau care conțin clauza "documente rezolvabile", nu se realizează. Prin contract, părțile au convenit ca certificatul emis de cenzori să fie însoțit de documentele enumerate în cele 10 puncte din Anexa 2 și nu de documentele rezonabile sau numai documentele justificative".
Că așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) la înalta Curte a admis recursul și a casat hotărârea atacată cu trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel pentru rejudecare, a pus în discuția părților necesitatea admiterii de probatorii sub aspectul documentelor prevăzute în anexa 2 la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 1189/28 august 1997 astfel cum s-a convenit prin clauza 7.8.2 din contract.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4862/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4755/2004. Comercial → |
|---|
