ICCJ. Decizia nr. 4792/2004. Comercial
Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1240/ C din 17 septembrie 2003 a Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC O. SA, sucursala Dolj, iar pârâta SC A. SA, sucursala Vâlcea a fost obligată la 6.828.020 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală până la achitarea debitului, fiind respinsă acțiunea formulată împotriva pârâtului D.C.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 34/ A/ C din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, hotărârea de fond fiind schimbată în sensul respingerii acțiunii și față de această pârâtă, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
în esență, s-a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii directe, prevăzută de art. 7201C. proc. civ., față de această pârâtă, ci față de o altă sucursală a pârâtei, respectiv sucursala Municipiului București a SC A. SA.
Nemulțumită de această decizie, reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recursul urmează a se constata nul pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 3021C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. 58/2003 și apoi prin Legea 195 din 25 mai 2004 de aprobare și modificare a acestei ordonanțe, cererea de recurs trebuie să îndeplinească anumite cerințe de formă, cerințe care nefiind îndeplinite atrag nulitatea cererii.
Astfel, potrivit fostului pct. 1, devenit ulterior litera a din art. 3021C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar, iar potrivit lit. c) din același text, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.
în speță, recurenta nu-și indică în cerere datele de identificate, cu excepția sediului, și nici motivele de nelegalitate de art. 304 C. proc. civ., pe care-și întemeiază cererea, situație în care recursul său urmează a se constata nul, sancțiunea reglementată atât în art. 308 alin. (4) C. proc. civ., așa cum fusese modificat prin O.U.G. 58/2003, în vigoare la data declarării recursului, cât și în actuala reglementare a art. 3021C. proc. civ., după aprobarea O.U.G. 58/2003, prin Legea 195/2004.
în consecință, recursul reclamantei s-a constatat nul.
← ICCJ. Decizia nr. 5086/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4988/2004. Comercial → |
---|