ICCJ. Decizia nr. 4755/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiune, ulterior precizată reclamanta SC D. SA Craiova a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.N.I.C. SRL BUCUREȘTI și SC H. CRAIOVA constatarea nulității licitației din 30 octombrie 2000, prin care s-a adjudecat activul compus din clădiri și teren situat în Craiova. De asemenea, s-a solicitat anularea contractului de leasing nr. 1792 din 1 noiembrie 2000, prin care activul menționat a trecut în proprietatea SC S.H. SRL Craiova.
Prin sentința nr. 1855 din 17 iunie 2002, Tribunalul Dolj a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că nu există cauze de nulitate a licitației în cauză fiind respectate dispozițiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 133/1999.
Sentința pronunțată a fost modificată de Curtea de Apel Craiova, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă și a constatat nulitatea absolută a licitației și a contractului de leasing privind activul din Str. Mareșal Antonescu Craiova.
S-a reținut că certificatul de atestare fiscală este nul absolut, deoarece, din fișele sintetice rezultă că adjudecatara avea datorii fiscale atât la emiterea actului cât și la data licitației.
Prin recursul în anulare formulat de Ministerul public conform art. 330 pct. 2 C. proc. civ., se critică decizia nr. 324 din 11 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca fiind nelegală, întrucât prin soluția pronunțată sau încălcat dispozițiile art. 12 din Legea nr. 133/1999, privind inteprinderile mici și mijlocii și art. 13 pct. 322 lit. i) din H.G. nr. 450/1999, ceea ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond.
Că, cele două motive de nulitate absolută a licitației invocate de reclamant și însușite de instanța de apel, respectiv certificatul de atestare fiscală și plata procentuală a avansului au fost greșit reținute.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul în anulare declarat este întemeiat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată:
La 30 octombrie 2000, C.N.I. C. SA a vândut la licitație cu strigare, activul compus din clădire și teren situat în Craiova, str. Mareșal Antonescu către S.H. CRAIOVA SA, încheindu-se ulterior și contract de leasing la 1 noiembrie 2000.
Organizarea și desfășurarea licitației s-a adus la cunoștință publică, prin mențiunile apărute în ziarele de largă circulație, A., R.L., O., reclamanta fiind încunoștințată, aceasta nu și-a manifestat intenția de a cumpăra sau participa la licitație.
Din examinarea caietului de sarcini pus la dispoziția cumpărătorului, la organizarea licitației, rezultă că sunt menționate contractele de închiriere, obiectul și termenul închirierii, locatorul, precum și obligația adjudecatarului de a respecta aceste contracte de închiriere. Această obligație a fost înscrisă și în procesul verbal dresat la data licitației publice, precum și în contractul de leasing.
Cât privește avansul de 10 % plătit de adjudecător, acesta a fost corect stabilit în raport de dispozițiile art. 12 lit .c) și alin. (3) din Legea nr. 133/1999 care prevede că plata se poate face în rate eșalonate pe 3 - 5 ani, cu avans între 5 - 20 %. în cauză s-a ținut seama și de dispozițiile art. 4 din aceeași lege, text în care compania C. se încadrase, fiind o unitate cu 19 salariați, considerată ca inteprindere mică. Certificatul de atestare fiscală nr. 29425 a fost emis la 27 octombrie 2000, având termen de valabilitate 27 noiembrie 2000, iar data desfășurării licitației 20 octombrie 2000.
Sub acest aspect, corect instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă și soluția organului de cercetare penală, din care rezultă că la 30 octombrie 2000 SC H. SRL nu înregistra datorii la bugetul statului.
Datele din evidența contabilă concordă cu cele transmise de organele fiscale, iar certificatul de atestare fiscală conține date reale.
Astfel fiind, în raport de considerentele arătate s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 324 din 11 martie 2004 a Curții de apel Craiova pe care a casat-o în sensul respingerii recursului declarat de reclamanta SC D. SA Craiova, împotriva sentinței nr. 1855 din 17 iunie 2002 a Tribunalului Dolj, pe care o menține.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4690/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4693/2004. Comercial → |
|---|
