ICCJ. Decizia nr. 5187/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 14270/2000 al Judecătoriei sector 2 București, reclamanta SC A.R.A. SA, sucursala municipiului București, cu sediul în București, str. Smârdan, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se revoce contractul de vânzare cumpărare încheiat de SC L.P. SRL București cu sediul în București, str. Cetatea de Baltă și Q.M. domiciliată în București, str. Avrig, pentru autoturismul marca Cielo GLE/AC, în dauna intereselor sale.
Secția comercială a Tribunalului București având de soluționat această acțiune, dosar venit prin declinare de competență de la Judecătoria sector 2 București, a pronunțat sentința civilă nr. 2187 din 20 martie 2001 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor SC L.P. SRL București și Q.M. invocată de pârâte și a respins acțiunea reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de fond a reținut că reclamanta A. s-a obligat prin contractul de asigurare facultativă de garanție 0020829/1997 ca în cazul în care pârâta SC L.P. SRL București nu își achită ratele pentru autoturismul CIELO GLE/AC cumpărat de ea în baza contractului nr. 011371 din 3 februarie 1997, să achite ea ratele scadente, dobândind dreptul la acțiune în regres.
S-a reținut de către instanța de fond că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie acțiunea revocatorie împotriva unui contract în care reclamanta nu este parte, creanța reclamantei fiind ulterioară actului atacat.
împotriva hotărârii menționate reclamanta a declarat apel, susținând că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă, atâta vreme cât se reține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtei SC L.P. SRL, derivând din faptul că a achitat ratele scadente, fiind prejudiciată prin frauda debitoarei SC L.P. SRL și complicitatea la fraudă a pârâtei Q.M., care nu a ținut seama că din cartea de identitate a autoturismului rezultă interdicția de înstrăinare până la achitarea integrală, confirmată de SC R.A. SA Craiova.
A mai susținut că instanța de fond trebuia să rețină existența calității procesuale pasive a pârâtelor, susținând, de asemenea, că de la data ultimei plăți (2 aprilie 1999) a început să curgă dreptul său la acțiune, drept neprescris la data introducerii acțiunii.
Prin decizia nr. 1348 din 30 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința instanței de fond, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, și admițând acțiunea reclamantei cu consecința anulării contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin perfectarea contractului de vânzare cumpărare din 20 ianuarie 1997 încheiat între pârâte, au fost prejudiciate interesele reclamantei, deoarece prin actul respectiv debitoarea SC L.P. SRL și-a micșorat patrimoniul, creindu-și o stare de insolvabilitate, cu atât mai mult cu cât, drept garanție la contractul nr. 0020829/1997, se prevedea punerea în gaj numai a autoturismului.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta Q.M. a declarat recurs și a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate întrucât:
- instanța de apel, schimbând hotărârea instanței de fond și admițând acțiunea reclamantei, nu a precizat numărul și data contractului anulat și nu a examinat condițiile prevăzute de art. 975 C. civ., deși era obligată să o facă;
- instanța de apel a prezumat greșit complicitatea la fraudă a recurentei, neținând seama de faptul că pe fila cărții de identitate a mașinii s-a aplicat ștampila SC R. SA Craiova;
- nu a fost analizată în cadrul acțiunii revocatorii anterioritatea creanței față de data actului contestat și nu s-a stabilit că actul fraudulos de înstrăinare săvârșit în scopul sustragerii bunului de la confiscare sau urmărire silită este anulabil, pârâta fiind cumpărătoare de bună credință.
Recursul este întemeiat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate de pârâtă în recurs, se impune admiterea acestui recurs în baza art. 312 C. proc. civ. și modificarea hotărârii pronunțată de instanța de apel.
Astfel, inexistența unui înscris constatator al înstrăinării pune în alți parametri cererea de anulare a contractului dintre părți, iar dovada complicității la fraudă a terțului dobânditor nu este făcută cu certitudine, în vederea aplicării corecte a art. 975 C. civ.
în interesul unei bune administrări a justiției, urmează a se admite și apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, iar această hotărâre se va desființa și cauza se va trimite spre rejudecare instanței de fond.
în rejudecare, Tribunalul București a ținut cont de plata deja efectuată de pârâta persoană fizică Q.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5185/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5215/2004. Comercial → |
|---|
