ICCJ. Decizia nr. 5188/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 36 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins excepția de prescripție invocată de pârâta SC R. SRL Timișoara, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, sucursala Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 29 ianuarie 2001, reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 1.706.120,20 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri, ca urmare a rezilierii contractelor de proiectare și antepriză încheiate în vederea construirii ansamblului financiar - bancar Timișoara.
Reclamanta a susținut că, în anul 1992, s-a încheiat protocolul dintre A.; C.E.C. și B.C.R., în vederea constituirii ansamblului menționat, fiecare parte urmând a deține în proprietate propria clădire.
în vederea realizării ansamblului au fost încheiate contracte de proprietate și antepriză, ce nu au fost respectate.
în anul 1996 investiția a fost sistată, luându-se măsuri de conservare.
în dosarul nr. 7283/COM/1997 al Tribunalului Timiș a fost soluționată cererea de reziliere a contractelor și de evacuare a pârâtei.
Drept urmare, în cauză există autoritate de lucru judecat. Cu referire la sentința nr. 1664 din 24 octombrie 2000, pronunțată în dosarul menționat, din considerentele acestei hotărâri rezultând că a avut loc desocotirea părților.
împotriva acestei hotărâri reclamanta SC A.R.A. SA, sucursala Timișoara a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 1201 C. civ., în cauză neexistând autoritate de lucru judecat.
în concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat.
Recursul este fondat:
Potrivit art. 1201 C. civ. "este lucru judecat când a doua cerere în judecată are aceleași obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate"
Prin art. 166 C. proc. civ., s-a stabilit că "excepția puterii lucrului judecat se poate ridica de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs".
Din economia textelor menționate rezultă caracterul autorității de lucru judecat de principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiției în virtutea căruia un litigiu soluționat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și același obiect, în aceeași calitate.
Din perspectiva Codului civil, autoritatea de lucru judecat este reglementată ca o prezumție legală irefragabilă.
în același timp, din perspectiva Codului de procedură civilă autoritatea de lucru judecat apare ca un mijloc de probațiune.
Indiferent din perspectiva cărui cod este privită, autoritatea de lucru judecat se caracterizează, între altele, prin exclusivitate în sensul anterior menționat.
Dat fiind acest caracter, corecta aplicare a acestei prezumții impune examinarea excepției prin prisma întrunirii efectelor autorității de lucru judecat, determinate de art. 1201 C. civ., cu referire la tripla identitate, așa încât să i se dea eficiență acesteia exclusiv în situațiile determinate de dreptul substanțial.
Or, în cauză una dintre cele trei condiții se constată a fi întrunită.
Astfel, cu referire la cea de a doua condiție prevăzută de art. 1201 C. civ., identitatea este dată de dreptul pretins, care să stea la baza ambelor pretenții deduse judecății, ceea ce în cauză nu se constată.
Prima acțiune privea rezilierea contractelor nr. 1000/A/B/C/1992, 1002/A/1992, 1003/A/1992, 16/1992, 17/1992, 18/1992 și evacuarea pârâtei, iar a doua acțiune privește daune reprezentând cheltuieli efectuate de reclamantă pentru remedierea lucrărilor necorespunzător realizate de pârâtă.
Ca atare, la baza pretențiilor celor două acțiuni nu stă același drept pretins.
Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat produce efectul negativ menționat, cu referire la împiedicarea repetării judecării aceluiași raport juridic.
Din acest motiv, privită din punctul de vedere al părților, autoritatea de lucru judecat este restrânsă la acele puncte litigioase care au format obiectul litigiului și care au fost rezolvate prin dispozitiv, adică acea parte a hotărârii care determină dreptul pretins sau tăgăduit de hotărârea pronunțată.
Cu alte cuvinte, lucrul judecat rezultă din dispozitivul hotărârii, deoarece numai prin acea parte a actului final al instanței se statuează asupra conflictului de interese între părți.
Ca atare, argumentele de fapt și de drept care lămuresc înțelesul și întinderea dispozitivului nu intră în puterea lucrului judecat.
Considerentele pot căpăta acest caracter numai în măsura, restrictivă, care se referă la aspectul asupra căruia s-a purtat litigiul dintre părți și care a fost soluționat prin dispozitivul hotărârii.
Or considerentele primei sentințe, avute în vedere în cauză, nu privesc lipsa culpei pârâtei cu referire la daunele solicitate în prezenta cauză, ce nu au făcut obiectul examinării în primul litigiu și, ca atare, nu au fost soluționate prin dispozitiv.
Așa fiind, dând eficiență excepției procesuale a autorității de lucru judecat în condițiile neîndeplinirii condițiilor art. 1201 C. civ., instanța a făcut o greșită aplicare a legii, pronunțând o hotărâre supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 312 alin. (5) din același cod.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată și cauza a fost trimisă aceleiași instanțe, spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4862/2004. Comercial → |
|---|
