ICCJ. Decizia nr. 5225/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 22 septembrie 2003, reclamanta S.C. E.T.C. SA Craiova a chemat în judecată pârâta G.E. pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, aceasta să fie obligată la dezbaterea succesiunii sau să se dispună lichidarea societății fără dezbaterea succesiunii.
în motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 2 ianuarie 2003, soțul pârâtei, asociat al societății a decedat, iar Biroul Notarial refuză autentificarea actului de lichidare fără dezbaterea succesiunii. Procedura succesorală nu a avut loc, deoarece soția supraviețuitoare refuză deschiderea acesteia, susținând că nu are timp și nici bani pentru acest scop.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că încă nu au fost stabilite drepturile soțului său, dar că nu se opune lichidării societății.
La 26 noiembrie 2003, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că înțelege să solicite doar a se dispune lichidarea societății comerciale, față de faptul că aceasta nu mai îndeplinește condițiile legale de existență, asociații nu doresc ca activitatea să continue, patrimoniul a fost lichidat, precum și societatea a fost dizolvată în fapt încă din anul 2000, când s-a procedat la restituirea capitalului social.
Prin sentința nr. 6584 din 10 decembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că lichidarea societății și repartizarea patrimoniului social, conform art. 246 din Legea nr. 64/1995, poate avea loc numai după îndeplinirea formalităților de numire a lichidatorilor, depunerea actului de numire sau a sentinței care îi ține locul la oficiul registrului comerțului, în vederea înscrierii și realizării publicității.
Or, reclamanta nu face dovada îndeplinirii acestor cerințe.
Pe de altă parte, lichidarea are loc după ce s-a efectuat dizolvarea în condițiile art. 222 din Legea nr. 64/1995, condiție de asemeni neîndeplinită în cauză.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 277 din 24 iunie 2004, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța a apreciat cu privire la etapele prevăzute de legea societăților comerciale și neurmate în cauză.
împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta S.C. E.T.C. SA Craiova a declarat recurs, susținând că în mod greșit s-a apreciat cu privire la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune lichidarea.
S-a mai susținut că decizia atacată este contrară deciziei nr. 102 din 8 martie 2004 a aceleiași curți, prin care s-a dispus lichidarea altei societăți.
în concluzie, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul dispunerii lichidării.
Recursul este nefondat:
Din economia dispozițiilor Legii nr. 31/1990, corect reținute de prima instanță, procesul de încetare a existenței societății comerciale, ca entitate juridică, cuprinde mai multe operațiuni care trebuie îndeplinite în condițiile legii.
Ca atare, constatând că această succesiune legal prevăzută nu a fost urmată, în mod judicios prima instanță a respins cererea reclamantei.
Respingând apelul declarat de reclamantă și menținând hotărârea primei instanțe, atâta timp cât nici acea etapă procesuală nu s-a probat că au fost îndeplinite cerințele legii, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesusceptibilă de critică.
Pe de altă parte, aceleași dispoziții reglementează cauze generale de dizolvare, aplicabile tuturor societăților comerciale, precum și cauze speciale, specifice anumitor forme de societate.
Drept urmare, nu poate fi apreciată ca o critică care să justifice soluția dată în apel pretinsa contradicție a deciziei atacate în cauză cu o decizie privind o societate cu răspundere limitată.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5226/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5204/2004. Comercial → |
|---|
