ICCJ. Decizia nr. 5346/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2001 la Judecătoria Timișoara, creditoarea B.R.C.R. SA - C.B., sucursala Cluj a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC M.C. SRL autorizarea vânzării bunurilor debitoarei ce fac obiectul contractului de gaj nr. 2028/1994, susținând în motivarea cererii sale că debitoarea beneficiară a unui credit bancar în sumă de 250.500.000 lei a garantat restituirea împrumutului prin gajarea unor bunuri mobile proprietatea sa, respectiv patru tractoare U 650, iar urmare nerestituirii creditului și dobânzilor penalizatoare datorate, se justifică cererea de autorizare a bunurilor gajate în vederea recuperării creanței.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6457 din 23 aprilie 2001 admite cererea creditoarei și autoriză vânzarea bunurilor gajate.
Apelul declarat de debitoare împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 583 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, care anulând sentința trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr. 3157 din 11 octombrie 2002, Tribunalul Timiș admite cererea creditoarei astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, investită cu soluționarea recursului declarat de debitoare împotriva sentinței fondului, califică calea de atac ca fiind opoziție potrivit art. 478 și următ. C. com. și declină competența de soluționare a opoziției împotriva sentinței civile nr. 3157/2002 în favoarea Tribunalului Timiș.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 3397 pronunțată la 3 octombrie 2003, respinge opoziția debitoarei reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 482 C. com., potrivit cărora în caz de neplată la termen a întregii datorii, creditorul poate proceda la vânzarea bunurilor date în gaj de debitor, că, în cauză calitatea de creditor o are B.R.C.R. SA - C.B., aflată în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 fiind reprezentată de lichidatorul judiciar numit - SC B.C.A.
împotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea solicitând schimbarea în tot a sentinței și admiterea opoziției și invocând ca motive de nelegalitate și netemeinicie abrogarea dispozițiilor art. 479 - art. 489 C. com., pe care se întemeiază tribunalul și lipsa calității procesual active a creditoarei.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 39 din 4 martie 2004, respinge, ca nefondat, apelul debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control reține în considerentele deciziei că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea prevederilor art. 482 C. com., gajul fiind constituit și înregistrat anterior intrării în vigoare a titlului privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare cuprins în Legea nr. 99/1999.
Referitor la excepția lipsei calității procesual active instanța reține că și această critică este neîntemeiată, deoarece prin decizia societății primare R.C.R. SA - C.B.B., prin administratorul judiciar, a fost desființată sucursala Timișoara, activul și pasivul fiind preluat de sucursala Cluj, care ulterior a fost desființată la rândul său, activul și pasivul fiind preluate de sucursala Sibiu, care a preluat și calitatea de creditor în prezentul litigiu.
în contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, debitoarea solicitând casarea celor trei hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
în dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea reiterează criticile formulate în apel, susținând în esență că hotărârea cuprinde considerente generale care nu răspund criticilor invocate respectiv lipsa calității procesual active a creditoarei R.C.R. - C.B., sucursala Cluj în condițiile în care titlul executoriu sentința civilă nr. 1286/1996 a Tribunalului Timiș a fost pronunțat în contradictoriu cu creditoarea, C.B., sucursala Timișoara;
- în cauză, nu a operat transmisiunea succesorală, convențională sau legală, ca atare nu există titlu executoriu cedat;
- în calitate de debitoare a avut raporturi juridice cu R.C.R. SA - C.B., sucursala Timișoara care nu a solicitat autorizarea bunurilor ce au făcut obiectul gajului.
Examinând recursul sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
La data de 23 decembrie 1994, între B.R.C.R. SA - C.B., sucursala Timișoara și debitoarea SC M.C. SRL s-a încheiat contractul de împrumut nr. 36 a având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 250.000.000 lei pe termen de 12 luni debitoarei, împrumut garantat prin gajul constituit în favoarea băncii asupra unui nr. de patru tractoare U. 650 proprietatea debitoarei.
Urmare nerestituirii la scadență a împrumutului, debitoarea a fost obligată prin sentința civilă nr. 1286 din 10 decembrie 1996 să plătească creditoarei suma de 249.999.999 lei credit restant și 187.745.391 lei dobânzi.
La data de 6 octombrie 2000, administratorul judiciar al C.B., desemnat în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată, firma B.D.O. C.A., decide, în vederea eficientizării activității desfășurate de sucursalele C.B., desființarea începând cu data de 1 noiembrie 2000 a sucursalei C.B. - Timișoara și preluarea activelor, pasivelor, documentelor bancare și bunurilor sucursalei de către sucursala Cluj.
Cererea de autorizare a vânzării bunurilor gajate este formulată la data de 6 martie 2001 de creditoarea B.R.C.R. - C.B., sucursala Cluj, iar pe parcursul derulării procesului și această sucursală este desființată prin decizia lichidatorului judiciar activul și pasivul fiind preluat de sucursala Sibiu.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrate fără personalitate juridică ale societății comerciale, care dispun de o anumită autonomie, stabilită de societate, în activitatea pe care o desfășoară, iar actele juridice pe care le reclamă desfășurarea activității sucursalei se încheie de reprezentanții desemnați de societate.
în cauză atât contractul de împrumut, cât și cel de gaj au fost încheiate de societatea bancară prin reprezentanții desemnați de la sucursala Timișoara și nu de sucursală în nume propriu, astfel încât nu se pune problema lipsei calității procesual active a creditoarei în termenii în care această excepție a fost dezvoltată de recurentă, deoarece nu are suport legal, în raport de dispozițiile mai sus evocate și de contractele încheiate de părți așa cum corect a reținut și Curtea de Apel prin decizia atacată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5494/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5374/2004. Comercial → |
|---|
