ICCJ. Decizia nr. 5385/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 22 octombrie 2003 de Judecătoria sectorului 2 București (în dosarul civil nr. 10028/2003) a fost respinsă executarea silită a debitoarei B.C.R. SA cu sediul în București, la cererea creditoarei SC D.A. SA cu sediul în București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 477/2003, Biroul de executori judecătorești S. și N. a solicitat încuviințarea executării silite, titlu executoriu, convenția cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, prin care B. SA a cumpărat 2.000.000 acțiuni nou emise de creditoare în valoare de 20.800.000 dolari S.U.A. cu plata eșalonată până în august 1998. S-a solicitat executarea silită prin poprire asupra acțiunilor deținute de debitoarea B.C.R. SA la terțul poprit F.B.B. AG pentru sumele de 14.000.000 dolari S.U.A. vărsăminte restante, 5.418.578 dolari S.U.A. dobândă legală și cheltuieli de executare. S-a apreciat că titlul executoriu invocat de creditoarea SC D.A. SA îl constituie convenția cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, iar scadența sumei de 20.800.000 dolari S.U.A. era în august 1998.
în consecință, în temeiul art. 405 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul de 3 ani, pentru prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la 1 septembrie 1998 și a expirat la 1 septembrie 2001.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată la Biroul de Executori Judecătorești S. și N. la data de 15 octombrie 2003.
Din analiza actelor depuse de creditoare în dovedirea întreruperii cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, respectiv hotărârile judecătorești pronunțate în fond, apel și recurs în dosarele nr. 625/1998 și nr. 3394/1998, se constată că cererile care au făcut obiectul acestor dosare au fost respinse, irevocabil. în consecință, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită nu a fost întrerupt, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, anulată ori dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
De asemenea, din probele administrate nu s-a făcut dovada vreunui alt caz de întrerupere ori de suspendare a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 4051și art. 4052C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 199 pronunțată în Camera de Consiliu de la 13 februarie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de apel formulată de apelanta creditoare SC D.A. SA București împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2003 a Judecătoriei sector 2 București, în contradictoriu cu intimata, debitoare SC B.C.R. SA și intimatul, terț poprit F.B.B.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că SC D.A. SA, în calitatea de creditoare, s-a aflat în posesia unui titlu executoriu din data de 1 septembrie 1998, data exigibilității ultimei prestații bănești datorate conform convenției, cadru încheiată în anul 1996, actul autentificat fiind titlu executoriu conform art. 66 din Legea nr. 36/1995.
De la data menționată, 1 septembrie 1998, a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, pentru valorificarea dreptului de a cere executarea silită în temeiul titlului executoriu constând în convenția-cadrul din anul 1996. Acest termen a curs neîntrerupt până la data de 1 septembrie 2001, când dreptul creditoarei SC D.A. SA de a obține executarea silită în temeiul convenției-cadrul din anul 1996 s-a prescris. Ignorând faptul că se afla deja în posesia unui titlu executoriu, creditoarea a formulat în anul 1998 o acțiune în justiție prin care a încercat să-și constituie un titlu susceptibil de a fi pus în executare solicitând instanței obligarea debitoarei la efectuarea vărsămintelor bănești datorate în baza convenției-cadrul din anul 1996. Această cerere a fost respinsă, ca prematură, până la data la care se va stabili irevocabil valabilitatea convenției-cadru, care era contestată într-o acțiune în curs de desfășurare, aflată pe rolul instanțelor.
După respingerea acțiunii având ca obiect anularea convenției-cadrul din anul 1996, creditoarea a cerut executarea titlului executoriu constând în convenția menționată.
Creditoarea își bazează întreaga apărare pe demersul juridic precizat anterior, susținând, că hotărârile judecătorești ale Curții Supreme de Justiție au avut ca efect întreruperea cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită în baza convenției-cadru din 1996 (titlu care, oricum era executoriu, independent de acțiunile promovate în justiție de către creditoare ori debitoare).
în primul rând, fapt esențial, creditoarea nu precizează care termen de prescripție a fost întrerupt prin acțiunea sa judiciară; termenul de prescripție a dreptului la acțiune sau termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în temeiul convenției-cadru. Ambiguitatea pe care creditoarea a păstrat-o sub acest aspect îi este benefică, deoarece prin indicarea unor eventuale cauze de întrerupere a cursului prescripției dreptului la acțiune a urmărit să se constate că a fost întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită.
De aceea, instanța va face o precizare necesară și esențială pentru a putea stabili și interpreta, în mod clar, datele procesului. Precizarea constă în aceea că prescripția dreptului la acțiune este diferită de prescripția dreptului de a cere executarea silită. Prescripția dreptului la acțiune începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune, iar prescripția dreptului de a cere executarea silită începe să curgă la data nașterii dreptului de a cere executarea silită. Cele două drepturi sunt diferite, au o finalitate diferită și un termen de prescripție ce curge, pentru fiecare, de la date diferite.
Particularizând cele menționate, în funcție de datele speței, instanța constată că, SC D.A. SA a fost posesoarea unui titlu executoriu începând din data de 1 septembrie 1998, dată la care s-a născut dreptul ei de a cere executarea silită în baza convenției-cadru din anul 1996. Acest drept, de a cere executarea silită în baza unui titlu existent, s-a născut la data de 1 septembrie 1998 și s-a prescris fără nici o întrerupere la data de 1 septembrie 2001, deoarece creditoarea nu a cerut executarea silită a titlului.
Independent de cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită și ignorând că se află în posesia unui titlu executoriu, creditoarea a formulat o acțiune în justiție cerând obligarea societății comerciale care a refuzat plata la efectuarea vărsămintelor contractuale. în acest fel ea și-a valorificat dreptul la acțiune, dreptul de a cere condamnarea pârâtului și nu dreptul de a obține executarea silită a pârâtului. Această acțiune nu a întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită ci cursul prescripției dreptului de a obține recunoașterea acestui drept prin hotărâre judecătorească, recunoaștere ce putea avea drept consecință finală constituirea unui nou titlu executoriu, de data aceasta un titlu constând într-o hotărâre judecătorească, ceea ce rezultă din probele administrate în cauză, că reprezintă un fapt important pentru creditoare. însă acest aspect nu are relevanță în prezentul proces, deoarece nu există nici o lege care să îngrădească demersul juridic al reclamantei, mai ales că, așa cum s-a arătat deja, dreptul creditoarei de a cere executarea silită în temeiul convenției-cadru din anul 1996 este prescris.
în concluzie, decizia Curții Supreme de Justiție la care a făcut referire apelanta nu a întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită în baza convenției-cadru din 1996, deoarece nu a avut nici o legătură cu faza executării silite a acestui titlu.
împotriva deciziei civile nr. 199 din 13 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a promovat recurs creditoarea SC D.A. SA București, care a criticat-o în esență, sub aspectul că instanța apelului a făcut o greșită aplicare a legii în privința efectului hotărârilor pronunțate anterior de instanțele judecătorești în litigiile dintre părți născute din refuzul debitoarei de a-și îndeplini obligația de aport, respectiv a efectului întrerupător sau suspensiv de prescripție a acestor hotărâri, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs și actele noi depuse la dosar, constată că recursul declarat de creditoarea SC D.A. SA București este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Va fi dată o eficiență juridică maximă noului cadru legal impus de O.U.G. nr. 85/2004 (M. Of. nr. 1005/1.11.2004) privind modificarea art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004, pentru finalizarea vânzării unor pachete de acțiuni ale B.C.R. SA către B.E.R.D.C.F.I., precum și către AS B.C.R. SA, prin care s-a avut în vedere eliminarea riscului reputațional care poate apărea în derularea procesului de privatizare a B.C.R. SA și pentru respectarea angajamentelor asumate de statul român față de noii acționari. Prin acest act normativ A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. S.A și va reprezenta statul în calitate de garant în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanțele judecătorești sau arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții prezente sau viitoare izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E.B. - SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului. Valorificarea de către orice persoană care se consideră îndreptățită la pretenții formulate în contra SC B.C.R. SA își va putea realiza drepturile numai în cadrul juridic expus anterior, respectiv împotriva A.V.A.S., din bugetul de venituri și cheltuieli al acesteia.
în acest context, a fost încheiat la data de 24 noiembrie 2004, în București, un CONTRACT DE TRANZACȚIE cu o anexă, având ca părți A.V.A.S. și SC D.A. SA București. Obiectul acestui document nou, stipulează la pct. 3.1 că A.V.A.S. se obligă în condițiile prezentului contract de tranzacție să achite către SC D.A. SA sumele de bani reprezentând vărsăminte restante privind aportul de capital și dobânzile legale. De asemenea, la pct. 3.2 s-a precizat că atât A.V.A.S., cât și SC D.A. SA vor renunța în mod necondiționat, începând cu data de 24 noiembrie 2004, data semnării contractului de tranzacție la toate litigiile existente și viitoare privind executările silite aflate pe rolul instanțelor de judecată și menționate în Anexa 1, precum și la orice drepturi și pretenții împotriva B.C.R. derivând din raporturile stabilite cu fosta B.
în acest sens, există și adresa cu nr. 15720 din 6 decembrie 2004, prin care A.V.A.S. comunică către SC B.C.R. SA că a fost încheiat contract de tranzacție cu SC D.A. SA și acționarii acesteia referitor la plata titlului executoriu Convenția, cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, investită cu formulă executorie prin încheiere din 28 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și a fost efectuată plata sumei datorate.
Aceste rațiuni de ordin juridic au impus admiterea recursului promovat de debitoarea B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 199 din 13 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul modificării deciziei recurate, admiterii apelului și schimbarea în tot a încheierii din 22 octombrie 2003 din dosarul 10028/2003 al Judecătoriei sectorului 2 București, și a respins cererea ca rămasă fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5374/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Comercial → |
|---|
