ICCJ. Decizia nr. 5375/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5375/2004
Dosar nr. 10501/2004
Şedinţa de la 7 decembrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pârâta arbitrală SC T. S.R.L. a sesizat Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, la data de 29 ianuarie 2004, cu acţiunea în anularea sentinţei nr. 31 pronunţată la 26 februarie 2003 de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, pe temeiul art. 364 lit. d) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3298 din 8 martie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi-a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, urmare admiterii excepţiei de necompetenţă ridicată din oficiu.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că, potrivit art. 365 alin. (1) şi art. 342 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de a soluţiona acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare instanţei judecătoreşti, care, în lipsa convenţiei arbitrale ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă, iar această instanţă este Curtea de apel faţă de faptul că Tribunalul arbitral a fost sesizat la 21 august 2002, iar sentinţa arbitrală s-a pronunţat la data de 26 februarie 2003.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Bucureşti, la rândul său, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă, referind la aceleaşi norme şi anume 365 alin. (1) şi art. 342 C. proc. civ., dar prin raportare la data promovării (declarării) acţiunii în anulare, 29 ianuarie 2004, valoarea litigiului (sub un miliard), la art. 1 alin. (1) pct. 1, C. proc. civ. şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., modificate prin OUG nr. 58/2003, normele de procedură fiind de imediată aplicare.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia nr. 552 din 8 septembrie 2004, l-a înaintat spre soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând hotărârile aflate în conflict, Înalta Curte constată competenţa Curţii de apel de soluţionare a cauzei în speţă.
Prin Decizia nr. V din 25 iunie 2001 privind natura şi competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare contra hotărârii arbitrale, pronunţată în interesul legii, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 364 şi următoarele C. proc. civ., că acţiunea în anulare constituie cale de atac, iar competenţa de soluţionare a acestei căi de atac revine instanţei judecătoreşti imediat superioară celei prevăzute în art. 342 C. proc. civ., în circumscripţia în care a avut loc arbitrajul.
Potrivit art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 „Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Cum hotărârea arbitrală a fost pronunţată la data de 26 februarie 2003, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003, iar competenţa de soluţionare a acesteia este, în temeiul art. 365, raportat la art. 342 „instanţa de judecată, care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanţă", deci la un moment anterior promovării acţiunii în anulare şi anume cel al sesizării Tribunalului arbitral, data promovării acţiunii în anulare nu are relevanţă în stabilirea instanţei competente să o judece.
Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului de faţă în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului dintre reclamanta SC T. S.R.L. Giurgiu şi pârâtele SC I.T.C. S.R.L. Bucureşti şi Camera de Comerţ şi Industrie a României Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5388/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5372/2004. Comercial → |
|---|
