ICCJ. Decizia nr. 5388/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5388/2004
Dosar nr. 8465/2004
Şedinţa publică din 8 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în simulaţie introdusă la Tribunalul Harghita la 30 mai 2003, reclamantul J.G. în contradictoriu cu pârâtul A.B. administrator al SC A. SRL Harghita, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că SC A. SRL Harghita este o societate simulată prin interpunerea de persoane, să constate că asociatul unic şi administratorul SC A. SRL este A.B. şi să constate, nulitatea actului constitutiv al SC A. SRL.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că, în septembrie 2001, a fost angajat la SC S.S. SRL, firmă administrată de A.B. când, acesta din urmă dorind să înfiinţeze o nouă societate comercială pe numele reclamantului. Chemat la biroul notarial, pentru a semna actele de constituire a societăţii, reclamantul arată că nu a fost lăsat să citească aceste acte.
Mai arată că toate demersurile pentru înregistrarea firmei, precum şi administrarea efectivă a SC A. SRL, firma nou înfiinţată, au fost efectuate de pârâtul A.B. fără ca reclamantul să aibă cunoştinţă despre actele de comerţ efectuate de către acesta.
Mai arată reclamantul că în iulie 2002 a făcut demersuri pentru trecerea societăţii pe numele pârâtului, demers nefinalizat însă.
În finalul acţiunii reclamantul concluzionează că SC A. SRL Harghita este o societate simulată, întrucât contractul de societate îmbracă forma simulaţiei prin interpunerea de persoane, constituirea societăţii simulate fiind rezultatul unei fraudări a legii.
Tribunalul Harghita, prin sentinţa nr. 1929 din 9 decembrie 2003, a respins acţiunea, constatând, în esenţă, din examinarea lucrărilor cauzei, că nu există elemente care să indice că în speţă este incidentă simulaţia prin interpunere de persoană.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 62/ A din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut, pe de-o parte, că în materia societăţilor comerciale şi a procedurilor de publicitate prevăzute de Legea nr. 26/1990 modificată simulaţia nu poate fi acceptată întrucât, în principiu, terţii sunt consideraţi de bună credinţă şi trebuie ocrotiţi împotriva actului secret şi că, pe de altă parte, nu a fost făcută proba simulaţiei de persoanele care au interesul să invoce actul secret, astfel că actul aparent este considerat ca cel ce reflectă realitatea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile formulate de reclamant se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi vizează următoarele aspecte:
art. 304 pct. 8 C. proc. civ.: Instanţa de apel a apreciat în mod eronat că actul secret trebuia materializat într-un înscris autentic. În susţinerea acestui motiv recurenta precizează că în simulaţia în materie comercială între părţile actului secret existenţa simulaţiei poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori, chiar dacă simulaţia nu a fost frauduloasă întrucât în materie comercială proba cu martori este admisibilă.
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Instanţa de apel a constatat în mod corect că, în principiu, simulaţia nu poate fi acceptată la constituirea şi funcţionarea unei entităţi juridice, în cadrul prevederilor reglementate de Legea nr. 31/1990 modificată.
Curtea, analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Aşa cum s-a statuat în doctrină esenţa simulaţiei constă în existenţa concomitentă între aceleaşi părţi a două contracte: unul public, aparent, denumit şi contract simulat, care reflectă o situaţie juridică aparentă ce nu corespunde realităţii şi unul secret, contra-înscris, care reflectă voinţa reală a părţilor.
În cazul simulaţiei prin interpunere de persoane efectele contractului aparent profită unui terţ, străin de contract, şi căruia i se asigură anonimatul prin simularea persoanei. În acest caz contractul aparent trebuie să fie însoţit de un contra-înscris în care să se precizeze adevăratul beneficiar.
În speţă reclamantul invocă simulaţia prin interpunere de persoane, indicând drept contract aparent actul autentic nr. 2143 din 20 aprilie 2001 prin care asociaţii şi administratorii iniţiali ai SC A. SRL Bălan şi-au cesionat părţile sociale şi au renunţat la calitatea de administratori în favoarea reclamantului, modificarea statutului societăţii autentificându-se sub nr. 2149 din 20 septembrie 2001.
Împrejurarea că ulterior încheierii sus-numitului act autentic reclamantul a dat drept de semnătură pârâtului A.B. la toate organele îndrituite să efectueze operaţiuni financiar-contabile în contul SC A. SRL Bălan şi că reclamantul a cesionat pârâtului prin act adiţional la actul constitutiv al societăţii, cu titlu gratuit părţile sale sociale nu este de natură a conduce la concluzia că în speţă a operat simulaţia prin interpunere de persoane întrucât, dată fiind dinamica în timp a operaţiunilor juridice efectuate, lipseşte un element esenţial al simulaţiei: cerinţa ca actul secret, contra-înscrisul să fie încheiat concomitent sau înainte de contractul aparent.
În aceste condiţii, în absenţa elementelor de substanţă care să indice existenţa simulaţiei, criticile formulate de recurent apar ca lipsite de fundament juridic, motiv pentru care, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate, va respinge recursul ca nefondat art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul J.G. împotriva deciziei nr. 62/ A din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5375/2004. Comercial → |
|---|
