ICCJ. Decizia nr. 5428/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5428/2004
Dosar nr. 4987/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1112, pronunţată la data de 13 iulie 2000 în dosarul nr. 1094/E/2000, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ a admis, în parte, acţiunea formulată de B. – B.G.C.P. prin lichidatorul său: SC R.V.A. SA împotriva pârâţilor SC I. SRL, B.I.C. şi B.A. pe care i-a obligat, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.665.000.000 lei, cu titlu de credit nerestituit şi suma de 5.244.017.711 lei, cu titlu de dobânzi aferente creditului.
Secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 215, pronunţată la data de 12 aprilie 2001, în dosarul nr. 93/2001, a anulat, ca insuficient timbrate, apelurile declarate de pârâţii SC I. SRL şi B.I.C. împotriva menţionatei sentinţe şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de B.A. împotriva aceleaşi hotărâri.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanţii SC I. SRL şi B.I.C. nu au completat timbrajul datorat pentru cererile lor de apel cu taxele judiciare de timbru în cuantumul de care au fost încunoştinţaţi şi a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997, apreciind, nefondate, criticile invocate de apelanta B.A., întrucât aceasta a fost legal citată pentru termenul din 13 iulie 2000 la singura adresă cunoscută, cea indicată de reclamantă, iar din contractele de garanţie imobiliară depuse la dosar, rezultă că are calitatea de debitor girant pentru creditul acordat de reclamantă SC I. SRL al cărui director era soţul său, B.I.C., iar instanţa de fond a statuat în limitele sumelor solicitate prin acţiune şi prin completarea adusă acesteia.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au formulat recurs apelanţii-pârâţi SC I. SRL, B.A. şi B.I.C.
Recurenta SC I. SRL a invocat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că nu a fost citată la adresa sediului său social din Iaşi, şos. Moara de Foc, judeţul Iaşi pentru termenul din 12 aprilie 2001, când s-a pronunţat Decizia atacată şi a criticat pentru netemeinicie, sentinţa tribunalului apreciind că aceasta s-a bazat pe probele sumare produse de reclamantă.
Recurenta B.A. a invocat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 305 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate în apel vizând sentinţa tribunalului referitoare la necitarea sa pentru termenul din 13 iulie 2000; acordarea de către instanţa de fond a ceea ce nu s-a cerut şi obligarea sa la plata sumelor în litigiu în temeiul unui contract pe care nu l-a semnat în calitate de girant.
Recurentul B.I.C. a invocat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ., criticând sentinţa Tribunalului Neamţ nr. 1112 din 13 iulie 2000, arătând că prin aceasta s-au încălcat normele privind procedura sa de citare pentru termenul din 13 iulie 2000; că instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut şi ceea ce nu s-a cerut, în lipsa precizării cuantumului pretenţiilor la plata cărora a fost obligat, în lipsa dovezii calităţii sale de girant.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, anulând, ca insuficient timbrate, apelurile pârâţilor SC I. SRL şi B.I.C., instanţa de apel nu a analizat sentinţa primei instanţe în raport de dovezile şi mijloacele de apărare invocate de aceştia, iar a critica direct în recurs hotărârea tribunalului, pentru motive ce nu au putut fi analizate în apel, nu este posibil, întrucât recursul este îndreptat împotriva deciziei pronunţată în apel, iar conţinutul motivelor de recurs se limitează la verificarea legalităţii şi temeiniciei acestei soluţii.
Este de observat că recurentul B.I.C. nu a criticat măsura anulării apelului său, ca insuficient timbrat, de către instanţa de apel şi a adus critici, pe fond, hotărârilor pronunţate în cauză, iar recurenta SC I. SRL a formulat, deopotrivă, şi astfel de critici, ce nu pot fi examinate pentru prima dată în recurs.
Critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., formulat de recurenta SC I. SRL în susţinerea recursului formulat împotriva deciziei, prin care s-a anulat apelul său, ca insuficient timbrat, este neîntemeiată, întrucât dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestei părţi pentru termenul din 12 aprilie 2001, atestă că sus-numita apelantă a fost citată la adresa indicată pentru sediul său social prin cererea de apel, în care nu figura nici scara şi nici etajul, cum, nejustificat, susţine în recurs.
Cu referire la recursul recurentei-pârâte se remarcă, deopotrivă, lipsa criticilor concrete aduse deciziei atacate şi reiterarea criticilor formulate în apel împotriva sentinţei Tribunalului Neamţ.
Examinarea actelor şi lucrărilor dosarului ca şi a probelor administrate în faţa instanţei de fond, atestă, de altfel, justeţea analizei şi soluţionării de către instanţa de apel a criticilor pe care pârâta B.A. le-a adus sentinţei tribunalului şi înlătură, atât calificarea atribuită de această recurentă deciziei atacate de a fi „nelegală" şi „netemeinică", cât şi incidenţa art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ., pentru aspecte ce nu vizează, direct, această hotărâre.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1), teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de apelanţii-pârâţi împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău nr. 215 din 12 aprilie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursurile declarate de pârâţii SC I. SRL Iaşi prin lichidator SC E.L. SRL; B.A. şi B.I.C., împotriva deciziei civile nr. 215 din 12 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5173/2004. Comercial → |
|---|
