ICCJ. Decizia nr. 5490/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 122 pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2003 de Judecătoria Olt, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC I.I. SRL cu sediul social în Slatina, județul Olt împotriva pârâtei SA Z. Lița cu sediul social în comuna Lița, județul Teleorman, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 787.766.553 lei către reclamantă, cu titlu de preț și la plata sumei de 26.790.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 2 iulie 2003, s-a încheiat procesul verbal de negociere și a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare, după ce, anterior reclamanta a plătit suma de 410.000.000 lei. Prin contract s-a convenit livrarea a 500 tone de grâu de panificație, la prețul de 5.000 lei/kg, plus TVA. Din cantitatea de 500 tone grâu, pârâta a livrat 300.000 kg cu 5.000 lei/kg, iar cantitatea de 36.546 kg cu 5.500 lei/kg, contrar prevederilor contractuale. Față de cantitatea totală de 500 tone grâu, pârâta a livrat reclamantei numai cantitatea de 336.546 kg, rămânând de livrat o diferență de 163.454 kg în valoare de 972.551.300 lei. în contract la capitolul 5 pct. 8 s-a prevăzut că denunțarea unilaterală a contractului atrage după sine daune interese de 1 % pe zi întârziere din valoarea mărfii nelivrate până la achitarea ei în totalitate. Față de această clauză, s-a constatat că pârâta nu și-a executat în totalitate obligația asumată prin contract privind livrarea cantității de 163.454 kg grâu, la care se vor aplica penalități de 1 % pe zi întârziere, pentru cele 81 zile restanță.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 237 din 19 mai 2004, a admis apelul formulat de apelanta pârâtă SA Z. împotriva sentinței nr. 122 din 28 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Slatina, în sensul că a schimbat sentința atacată, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, părțile au încheiat la data de 2 iulie 2003, contractul nr. 25 prin care s-a convenit vânzarea cumpărarea unei cantități de 500 tone de grâu la prețul de 5.000 lei/kg plus TVA-ul aferent. Reclamanta cumpărător a achitat cu anticipație suma de 415.171.860 lei conform convenției, iar la 2 iulie 2003 s-a livrat cantitatea de 300.000 kg grâu, în valoare de 1.785.000 lei. întrucât nu s-a convenit un termen de plată a grâului, se prezumă că s-a convenit plata diferenței față de avansul plătit, la data livrării. Pârâta nu a achitat diferența de preț până la 1.785.000.000 lei însă la data de 26 august 2003 a trimis delegat pentru ridicarea diferenței cantității contractate, așa cum rezultă din procesul verbal depus la fila 13 din dosar apel. S-a refuzat însă livrarea pe motiv că s-a modificat prețul grâului. Nu rezultă din nici un act necorespunderea calitativă, ca motiv de neridicare a vreunei cantități de grâu. Cu toate că s-a anunțat modificarea prețului, la data de 15 septembrie 2003 reclamanta, prin delegatul său, a ridicat o nouă cantitate de grâu, respectiv 36.546 kg, care s-a facturat cu 5.500 lei/kg, cantitate ce a fost acceptată prin ridicarea ei. Aceasta înseamnă că pârâta a acceptat implicit modificarea prețului încât nu mai poate invoca modificarea unilaterală a contractului.
De altfel, față de neplata grâului ridicat, modificarea prețului, ca urmare a creșterii prețului grâului la nivel național, este justificată. Este justificat și refuzul pârâtei de a livra diferența de cantitate, avându-se în vedere neplata nici până la acest moment a prețului integral al cantității livrate încât obligarea pârâtei la penalități de întârziere în temeiul art. 8 din contract este netemeinică.
Aplicarea de penalități de întârziere pentru neexecutarea integrală a obligațiilor poate să intervină numai în cazul în care se reține culpa părții în neexecutarea obligației.
în speță, nu există culpă, refuzul de livrare a diferenței de marfă fiind justificat.
împotriva deciziei nr. 237 din 19 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC I.I. SRL Slatina, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectul că hotărârea instanței de apel cuprinde motive străine cauzei, în sensul că pârâta și-a modificat prețul la grâu având în vedere modificarea prețului pe plan național fără a se aprecia că în contractele de vânzare cumpărare cu nr. 167 și 25, precum și procesul verbal de negociere cu nr. 25 nu s-a prevăzut o asemenea posibilitate, fiind încălcate unilateral clauzele contractuale privind prețul/kg grâu. De asemenea, nu au fost examinate toate probele existente esențiale în dezlegarea pricinii, nu a existat notificare cu intenția de majorare a prețului și motivările sunt contradictorii, temeiul de drept al recursului constituindu-l dispozițiile art. 304 pct. 7 și 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SA Z. Lița a formulat întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului.
înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Bine motivat și amplu argumentat, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproce, precum și cadrul legal aplicabil acestui litigiu de natură comercială.
De necontestat că între părți, la data de 2 iulie 2003, a fost încheiat procesul verbal de negociere cu nr. 23, prin care în urma negocierii s-a convenit stabilirea unui preț de 5.000 lei/kg pentru o cantitate de 500 tone din produsul grâu de panificație, aspecte care fundamentau încheierea contractului de vânzare cumpărare. în aceiași zi a fost încheiat și contractul de vânzare cumpărare cu nr. 25, prin care vânzătoarea SA Z. Lița se obliga să vândă cumpărătoarei SC I.I. SRL Slatina cantitatea de 500 tone grâu cu prețul de 5.000 lei/kg la care se adăuga TVA-ul corespunzător. în clauza stipulată la art. 7 din contract s-a precizat că suma de 415.171.860 lei trebuia plătită în avans, până la data de 29 mai 2003, condiție care a fost respectată.
Relevanța juridică, în corecta stabilire a situației de fapt și de drept o reprezintă factura fiscală nr. 5032175 din 15 septembrie 2003, prin care reclamanta a facturat o cantitate de grâu de 36.546 kg cu prețul de 5.500 lei/kg fără TVA, împrejurare acceptată de pârâtă. Derulând un contract comercial, prin care nu sunt formulate obiecțiuni cu privire la prețul modificat al produsului livrat, au semnificația acceptării noii situații, mai ales că produsul a fost ridicat. SA Z. Lița prin adresa cu nr. 217 din 29 septembrie 2003 adresată reclamantei, a pus în discuție că prețurile la grâu au crescut față de prețul stabilit contractual. Aceste argumente justifică fără echivoc că în speță nu există o modificare unilaterală a clauzelor contractuale, majorarea de preț, acceptată de cumpărător, având la bază creșterea prețului la grâu pe plan național ca urmare a costurilor ridicate de producție.
Cadrul juridic și argumentele expuse, în contextul probator administrat în cauză, au impus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta SC I.I. SRL Slatina nu au fost întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., a menținut ca legală și temeinică decizia nr. 237 din 19 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5385/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5350/2004. Comercial → |
|---|
