ICCJ. Decizia nr. 5386/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 22 octombrie 2003 de Judecătoria sectorului 2 București (în dosarul civil nr. 10026/2003) a fost respinsă executarea silită a debitoarei B.C.R. SA cu sediul în București, la cererea creditoarei S.C D.A. SA cu sediul în București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr. 477/2003, Biroul de executori judecătorești S. și N. a solicitat încuviințarea executării silite, titlu executoriu, convenția cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, prin care B. SA a cumpărat 2.000.000 acțiuni nou emise de creditoare în valoare de 20.800.000 dolari S.U.A. cu plata eșalonată până în august 1998. S-a solicitat executarea silită prin poprire asupra acțiunilor deținute de debitoarea B.C.R. SA la terțul poprit SC R. SA pentru sumele de 14.000.000 dolari S.U.A. vărsăminte restante, 5.418.578 dolari S.U.A. dobândă legală și cheltuieli de executare. S-a apreciat că titlul executoriu invocat de creditoarea S.C D.A. SA îl constituie convenția cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, iar scadența sumei de 20.800.000 dolari S.U.A. era în august 1998.
în consecință, în temeiul art. 405 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul de 3 ani pentru prescripția dreptului de a cere executarea silită a început să curgă la 1 septembrie 1998 și a expirat la 1 septembrie 2001.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată la Biroul de Executori Judecătorești S. și N. la data de 15 octombrie 2003.
Din analiza actelor depuse de creditoare în dovedirea întreruperii cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, respectiv hotărârile judecătorești pronunțate în fond, apel și recurs în dosarele nr. 625/1998 și nr. 3394/1998, se constată că cererile care au făcut obiectul acestor dosare au fost respinse, irevocabil.
în consecință, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită nu a fost întrerupt, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată sau de executare a fost respinsă, anulată ori dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
De asemenea, din probele administrate nu s-a făcut dovada vreunui alt caz de întrerupere ori de suspendare a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 4051și art. 4052C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 111 pronunțată în Camera de Consiliu de la 2 februarie 2004, a admis cererea de apel formulată de apelanta creditoare S.C D.A. SA București împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2003 a Judecătoriei sector 2 București, în contradictoriu cu intimata, debitoare SC B.C.R. SA și intimatul, terț poprit SC R. SA BUCUREȘTI, în sensul că a schimbat în tot încheierea sus-menționată și a admis cererea de încuviințare a executării silite, respectiv a încuviințat executarea silită prin poprirea acțiunilor deținute de B.C.R. SA la terțul poprit SC R. SA până la concurența sumei de 19.418.578 dolari S.U.A. reprezentând vărsăminte restanță și dobândă legală.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la data de 8 noiembrie 1996, s-a încheiat convenția-cadru autentificată sub nr. 1345/1996 prin care s-a stabilit că valoarea de achiziție a 2 milioane de acțiuni nou emise de B. SA la majorarea capitalului social al SC D.A. SA este de 20.800.000 dolari S.U.A. (art. 3 din convenție). Așa cum rezultă din notele contabile și extrasele de cont depuse la dosar (anexa 19), B. a contribuit la majorarea capitalului social al SC D.A. SA cu 6.800.000 dolari S.U.A.
La data de 3 februarie 1998, SC D.A. a chemat în judecată pe SC B. SA pentru a fi obligată la efectuarea vărsămintelor restante conform obligațiilor asumate prin convenția-cadru.
într-adevăr, prima instanță a respins această acțiune ca nefondată și soluția a fost menținută de instanța de apel care a respins apelul reclamantei ca nefondat.
Prin decizia nr. 4958 din 19 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, s-a respins recursul declarat de apelanta-reclamantă SC D.A. SA, ca nefondat, dar în considerentele hotărârii sale instanța supremă a reținut următoarele: "cât timp nu a fost elucidată irevocabil natura contestată a actului pe care se întemeiază cererea reclamantei, prezenta cerere este prematură, schimbând motivarea deciziei din apel și a sentinței de fond, în sensul că cererea de obligare a pârâtei să efectueze vărsămintele restante este prematură".
De asemenea, s-a considerat că în doctrină și jurisprudență se decide constant că ceea ce trece în puterea lucrului judecat este dispozitivul hotărârii, considerentele dobândind acest efect numai în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în acesta. De asemenea, beneficiază de puterea lucrului judecat acele considerente în lipsa cărora n-ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului, considerentele decisive, adică acelea care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
Dispozitivul deciziei civile nr. 4958/2000 al Curții Supreme de Justiție, secția comercială, trebuie completat cu considerentele care îl explică și în care se reține că acțiunea formulată de SC D.A. SA, având ca obiect obligarea SC B. SA la efectuarea vărsămintelor restante, este prematură până în momentul în care se soluționează litigiul privitor la valabilitatea titlului reclamantei. Drept urmare, au dobândit putere de lucru judecat și considerentele, nu numai dispozitivul acestei hotărâri.
Unul dintre caracterele puterii de lucru judecat este obligativitatea, care face ca părțile să se supună efectelor lucrului judecat. Câtă vreme printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit că solicitarea creditorului ca debitorul să-și execute obligația asumată printr-un contract este prematură, până la încetarea cauzei pe care s-a întemeiat prematuritatea creditorul nu poate să acționeze și să ceară executarea titlului său. Ca atare, se poate considera că o astfel de hotărâre judecătorească are pentru creditor valoarea "unei împiedicări mai presus de voința sa" similară forței majore.
Pricina până la soluționarea căreia s-a considerat că acțiunea creditoarei SC D.A. SA este prematură, a avut ca obiect solicitarea SC B. SA de a se constata nulitatea convenției-cadru invocată de creditoare drept titlul său. Această pricină a fost soluționată irevocabil la 10 octombrie 2002 când prin decizia nr. 5796/2002 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a respins recursul B. SA reținând că "nu s-a făcut nici o dovadă că actul juridic atacat reprezintă o operațiune frauduloasă de creditare pe termen lung. iar recurenta are obligația să execute cu bună-credință obligațiile contractuale asumate, în caz contrar, intimata SC D.A. SA, fiind îndreptățită să procedeze la urmărirea acționarului pentru vărsămintele restante". Rezultă așadar, că în perioada 3 februarie 1998, când a fost introdusă acțiunea respinsă de instanța de recurs ca prematură, 10 octombrie 2002, când s-a soluționat irevocabil cauza în raport de care prima acțiune a fost considerată prematură, creditoarea nu a putut să ceară executarea titlului său.
Potrivit art. 4051alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită se suspendă în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului material la acțiune.
Art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prevede: "cursul prescripției se suspendă cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere".
întrucât puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 4958/2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a constituit o adevărată forță majoră pentru creditoarea SC D.A. SA, dreptul său de a face executarea silită a convenției-cadru a fost suspendat între 3 februarie 1998 și 10 octombrie 2002.
Nu a putut fi primită apărarea intimatei, în sensul că de vreme ce convenția-cadru este titlu executoriu conform art. 66 din Legea nr. 36/1995, creditoarea trebuia să ceară executarea silită și nu să formuleze o acțiune în justiție, ceea ce face ca această acțiune să nu întrerupă prescripția dreptului de a cere executarea silită.
într-adevăr, întrucât convenția dintre părți a fost autentificată la notarul public, ea constituie titlu executoriu potrivit art. 66 din Legea nr. 35/1995.
Intimata, trebuia să formuleze această apărare în cadrul procesului, pornit de creditoare la 3 februarie 1998 și să invoce excepția lipsei de interes și promovarea acțiunii, decurgând din existența titlului executoriu. Această excepție putea fi invocată până la soluționarea irevocabilă a litigiului respectiv. întrucât intimata nu a ales să-și facă această apărare iar acțiunea, prin care se urmărea executarea convenției, a fost respinsă ca prematură, a avut loc în condițiile menționate suspendarea chiar a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Având în vedere cele mai sus reținute, aprecierea instanței de executare că în cauză nu s-a întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, întrucât cererile care au format obiectul dosarelor nr. 625/1998 și nr. 3394/1998 au fost respinse, încalcă prevederile legale menționate și a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri nelegale.
împotriva deciziei civile nr. 111 din 2 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a promovat recurs debitoarea SC B.C.R. SA București, care a criticat-o în esență, sub aspectul că instanța de apel interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura sau înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cererea de încuviințare a executării silite fiind depusă de intimata creditoare SC D.A. SA la executorii judecătorești la data de 15 octombrie 2003, cu mult după ce prescripția dreptului de a cere executarea silită se împlinise, la data de 31 august 2001, fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs și actele noi depuse la dosar, constată că recursul declarat de debitoarea SC B.C.R. SA București este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Va fi dată o eficiență juridică maximă noului cadru legal impus de O.U.G. nr. 85/2004 (M. Of. nr. 1005/1.12.2004) privind modificarea art. 15 din O.U.G. nr. 18/2004 pentru finalizarea vânzării unor pachete de acțiuni ale B.C.R. SA către B.E.R.D.C.F.I., precum și către AS B.C.R. S.A, prin care s-a avut în vedere eliminarea riscului reputațional care poate apărea în derularea procesului de privatizare a B.C.R. SA și pentru respectarea angajamentelor asumate de statul român față de noii acționari.
Prin acest act normativ, A.V.A.S. se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. SA și va reprezenta statul în calitate de garant în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi învestite instanțele judecătorești sau arbitrale în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții prezente sau viitoare izvorâte din activitatea desfășurată de B.R.C.E. B. - SA până la data radierii acesteia din registrul comerțului.
Valorificarea de către orice persoană care se consideră îndreptățită la pretenții formulate în contra SC B.C.R. SA își va putea realiza drepturile numai în cadrul juridic expus anterior, respectiv împotriva A.V.A.S., din bugetul de venituri și cheltuieli al acesteia.
în acest context, a fost încheiat la data de 24 noiembrie 2004, în București, un CONTRACT DE TRANZACȚIE cu o anexă, având ca părți A.V.A.S. și SC D.A. SA București. Obiectul acestui document nou, stipulează la pct. 3.1 că A.V.A.S. se obligă în condițiile prezentului contract de tranzacție să achite către SC D.A. SA sumele de bani reprezentând vărsăminte restante privind aportul de capital și dobânzile legale.
De asemenea, la pct. 3.2 s-a precizat că atât A.V.A.S. cât și SC D.A. SA vor renunța în mod necondiționat, începând cu data de 24 noiembrie 2004, data semnării contractului de tranzacție la toate litigiile existente și viitoare privind executările silite aflate pe rolul instanțelor de judecată și menționate în Anexa 1, precum și la orice drepturi și pretenții împotriva B.C.R. derivând din raporturile stabilite cu fosta B.
în acest sens, există și adresa cu nr. 15720 din 6 decembrie 2004, prin care A.V.A.S. comunică către SC B.C.R. SA că a fost încheiat contract de tranzacție cu SC D.A. SA și acționarii acesteia referitor la plata titlului executoriu Convenția, cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, investită cu formulă executorie prin încheierea din 28 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și a fost efectuată plata sumei datorate.
Aceste rațiuni de ordin juridic impun admiterea recursului promovat de debitoarea B.C.R. SA București împotriva deciziei nr. 111 din 2 februarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în sensul modificării deciziei recurate și schimbarea în tot a încheierii din 22 octombrie 2003 din dosarul 10026/2003 al Judecătoriei sectorului 2 București, a respins cererea ca rămasă fără obiect.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5662/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5494/2004. Comercial → |
|---|
