ICCJ. Decizia nr. 5753/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamantul G.C. a chemat în judecată la data de 16 iunie 2003 pe pârâta SC V.P. SA Câmpina pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la eliberarea adeverinței necesare în vederea recalculării pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin sentința nr. 2587 din 2 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta să elibereze reclamantului o adeverință din care să rezulte veniturile brute ale acestuia pe perioada 8 iulie 1981 - 12 martie 2002, în vederea recalculării pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere plus 90.000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia nr. 93 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul pârâtei, a schimbat în totalitate sentința și a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea reclamantului.
în motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că apelanta a dovedit că a eliberat reclamantului adeverințele solicitate pentru perioada 1981-2002, în care este menționat salariul brut și celelalte sporuri cuvenite.
De asemenea, s-a reținut că prin întâmpinare intimatul a recunoscut că i s-a eliberat o nouă adeverință în forma solicitată, situație în care acțiunea a rămas fără obiect.
împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs care a fost înaintat la Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ.
Prin încheierea nr. 7864 din 27 octombrie 2004, secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție a scos cauza de pe rol și a trimis-o la secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Recurentul susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești este criticabilă, întrucât în mod greșit s-a reținut că prin întâmpinare a arătat că acțiunea a rămas fără obiect. Precizează că din întâmpinarea depusă rezultă că a arătat că apelul nu mai are obiect față de eliberarea adeverinței din 25 septembrie 2003.
De asemenea, susține că hotărârea este netemeinică, deoarece s-a reținut greșit că adeverințele eliberate de pârâtă cuprindeau datele necesare stabilirii pensiei (salariul de bază, sporuri, prime, indemnizații) deoarece aceste date nu corespundeau cu cele din cartea de muncă.
Recursul este întemeiat.
Din verificarea actelor dosarului rezultă într-adevăr că datele cuprinse în adeverințele eliberate reclamantului de pârâtă pentru perioada în litigiu nu concordă cu cele din cartea de muncă, situație în care I.M.P. a dispus ca intimata să elibereze o nouă adeverință până la data de 5 decembrie 2003.
Această situație este confirmată și de faptul că după pronunțarea sentinței pârâta a eliberat reclamantului la data de 25 septembrie 2003 adeverința solicitată.
Pe de altă parte din întâmpinarea depusă de intimat în apel rezultă, contrar celor reținute de instanța de apel, că "apelul nu-și mai are sensul deoarece pârâta SC V.P. s-a conformat sentinței nr. 2587 din 2 septembrie 2003" și a emis adeverința nr. 757 din 25 septembrie 2003 pe care i-a comunicat-o la data de 30 septembrie 2003.
în această situație, în mod greșit instanța de apel a considerat că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Pentru aceste considerente, s-a admis recursul reclamantului și s-a modificat decizia atacată în sensul respingerii apelului pârâtei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5672/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5596/2004. Comercial → |
|---|
