ICCJ. Decizia nr. 5540/2004. Comercial

Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2003, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Strunga pentru a fi obligată să-i achite dividendele corespunzătoare suprafeței de 29,30 ha teren aflată pe raza comunei Butea, jud. Iași.

în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în baza hotărârii Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura Iași a fost validată propunerea pentru reconstituirea dreptului său de proprietate pentru mai multe suprafețe arabile totalizând 29,30 ha și pentru care, în calitate de acționar la SC A. SA Strunga, i se cuvin dividende în sumă de 615.300.000 lei.

Cu actul înregistrat la 24 noiembrie 2003, reclamantul a depus precizări arătând că înțelege să pretindă și dividendele aferente anului 2003, așa încât își majorează acțiunea la suma de 820.400.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 2976/ E din 8 decembrie 2003, Tribunalul Iași a respins acțiunea reclamantului cu motivarea că, deși s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în discuție, nu s-a făcut dovada calității de acționar al reclamantului.

Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 117 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantului B.V.

împotriva acestei decizii a formulat motive de recurs B.V. susținând, în esență, faptul că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, fiind lipsite de rol activ, dar fără ca aceste critici să fie încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin actul înregistrat la 29 noiembrie 2004, recurentul B.V. a depus acte noi și a precizat că suma pe care o pretinde cu titlu de dividende este de 820.400.000 lei.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că pentru terenul în suprafață de 29,30 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate al autorului reclamantului, B.I., așa cum rezultă din tabelul nominal întocmit de Primăria Comunei Butea.

în același tabel au fost nominalizați și moștenitorii proprietarului decedat, respectiv B.B., B.V., B.V., C.T. și B.A., ceea ce înseamnă că reclamantul recurent era doar unul din succesorii lui B.I. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 și ulterior conform Legii nr. 1/2000, pentru 29,30 ha teren.

Pe de altă parte, la dosarul tribunalului s-a depus un alt tabel nominal cuprinzând persoanele fizice care au încheiat contractul de locațiune în condițiile art. 25 din Legea arendei nr. 16/1994 (cu modificările și completările ulterioare) din care rezultă că B.V. are calitatea de locator pentru 1,87 ha, ceea ce denotă că pretențiile acestuia nu ar fi putut fi examinate decât prin prisma calității sale de locator, cu drepturile și obligațiile derivând dintr-un astfel de contract.

Ca atare, instanțele au fost îndreptățite să rețină că reconstituirea dreptului de proprietate al autorului reclamantului sau calitatea de locator a acestuia nu-i conferă implicit calitatea de acționar și nici dreptul de a încasa dividende conform art. 67 din Legea nr. 31/1990.

într-adevăr, în conformitate cu prevederile art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dividendele se plătesc asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Așa cum s-a arătat, recurentul nu a avut calitatea de asociat la societatea comercială intimată, SC A. precizând prin întâmpinarea de la fond că numai în anul 2003 s-a încheiat un contract de arendă, ceea ce înseamnă că în mod corect s-au respins pretențiile reclamantului la plata dividendelor.

Pentru aceste motive, recursul reclamantului a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5540/2004. Comercial