ICCJ. Decizia nr. 5596/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 11 decembrie 2003, F.A. a chemat în judecată R.N.P.R. - Direcția Silvică Pitești, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că sunt proprietarii suprafeței de 9.247 mp. teren situat în com. Bascov, satul Valea Ursului.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin H.C.M nr. 2455 din 31 octombrie 1968, s-a aprobat scoaterea din fondul forestier a suprafeței de 10.530 mp. și transmiterea gratuită către U.J.C.C.A., în vederea construirii unei unități turistice complex V.U.
Prin sentința nr. 156/ C din 3 februarie 2004, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a deținut terenul sub titlu de proprietar și a fost un simplu detentor precar, că nu a invocat nici unul dintre motivele de dobândire a dreptului de proprietate, astfel că s-a apreciat că simpla folosință nu îi conferă un drept de proprietate asupra terenului, nefiind întrunite cerințele art. 111 C. proc. civ.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 133/ A/ C din 19 aprilie 2004.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut lipsa interesului legitim, juridic, născut și actual, personal și direct al reclamantei pentru a solicita consolidarea dreptului său de proprietate asupra terenului în litigiu, excepție de fond absolută și peremptorie ce nu a fost examinată de către instanța de fond în condițiile art. 137 C. proc. civ. și care face de prisos examinarea motivelor de apel invocate de reclamantă.
La data de 5 mai 2004, reclamanta F.A. a declarat recurs, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.
Recurenta și-a întemeiat cererea pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile formulate de reclamantă vizează lipsa temeiului legal în pronunțarea soluției atacate și darea ei cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul că interesul legitim în considerarea proprietății există și este motivat de împrejurarea că deține posesia asupra terenului din anul 1968 în folosință gratuită, fiind o posesie utilă, în condițiile art. 1890 C. civ.
Mai susține recurenta că interesul rezidă și din faptul că a construit pe teren un Complex Comercial T., intabulate la Judecătoria Pitești așadar fiind proprietar al acestor imobile, construite pe un teren al cărui proprietar solicită a fi declarat prin hotărâre judecătorească.
Pentru aceste motive, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în fond și în apel iar pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat.
îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicție și de a pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într-un raport juridic concret este justificată, între altele și de dovedirea interesului așa cum în mod corect au reținut ambele instanțe.
în cazul acțiunii în constatare, condiția interesului nu este satisfăcută de interesul material, vizat de reclamantă, ci de evitarea unor litigii ulterioare, lipsite de orice utilitate, în condițiile existenței unui drept subiectiv, ocrotit de lege, al cărei titular partea probează a fi.
Or, reclamanta invocă un drept de proprietate, inexistent, în raport de împrejurarea că actul normativ invocat de parte nici nu a constituit un drept de proprietate în favoarea acesteia, în condițiile art. 645 C. civ. și nici nu are aptitudinea stabilirii unei posesii utile, neechivoce, în raport de care să poată fi invocate dispozițiile art. 1890 din același cod.
Drept urmare, respingând apelul și menținând sentința primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de reclamantă.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de reclamanta F.A., împotriva deciziei nr. 133/ A/ C din 19 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5753/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5542/2004. Comercial → |
|---|
