ICCJ. Decizia nr. 5748/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 14 octombrie 2003, reclamanta SC S. SRL Deva a chemat în judecată B.C.R., sucursala Hunedoara - Deva, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză instanța să dispună validarea plății făcute în contul pârâtei pentru suma de 343.000.000 lei, să constate că ipoteca înscrisă pentru această valoare asupra imobilului din CF nr. 5937/22 Deva nr. top 3756/XXII este stinsă prin plată și să dispună radierea acesteia.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul menționat, asupra căruia aceasta este titulara dreptului de proprietate, a fost afectat garantării restituirii unui împrumut de 343.000.000 lei în favoarea pârâtei, astfel cum s-a stabilit prin sentința nr. 1613/2003 a Judecătoriei Deva.
Reclamanta a oferit suma menționată pârâtei și, cum nu a primit nici un răspuns, a consemnat suma respectivă la C.E.C. Deva.
în drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1114,art. 1788 și art. 1800 C. civ.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că oferta reală de plată și consemnațiunea nu au fost efectuate de către reclamantă în condițiile art. 586 - art. 590 C. proc. civ. și art. 1114 - art. 1121 C. civ., în sensul că plata este una parțială, oferta nu a fost făcută prin executorul judecătoresc iar dovada refuzului său nu a fost făcută.
Totodată, prin aceeași întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta a garantat cu imobilul menționat restituirea întregului împrumut, în valoare de 375.000 dolari S.U.A. plus dobânzile aferente, astfel că ipoteca nu este stinsă prin plata sumei de 343.000.000 lei.
în fine, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a cerut a se constata că suma pentru care s-a obligat reclamanta prin contractul de garanție imobiliară nr. 1540/3/2000 este de 375.000 dolari S.U.A. plus dobânzile aferente și, pe cale de consecință, să se dispună înscrierea în cartea funciară a ipotecii pentru întreaga sumă.
în susținerea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă reconvențională a arătat că dispozitivul sentinței nr. 1613/2003 a Judecătoriei Deva trebuie interpretat în sensul că s-a dispus radierea ipotecii pentru suma de 375.000 dolari S.U.A. și înscrierea acesteia conform contractului de garanție imobiliară, adică pentru suma de 375.000 dolari S.U.A. și dobânzile aferente.
Prin sentința nr. 2723 din 6 noiembrie 2003, Judecătoria Deva a admis acțiunea precizată, a validat plata efectuată de reclamantă, a constatat stinsă prin plată ipoteca asupra imobilului menționat și a dispus radierea acesteia din cartea funciară.
Prin aceeași hotărâre, cererea reconvențională a fost anulată, ca netimbrată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința nr. 1613 din 23 iunie 2003, irevocabilă, Judecătoria Deva a admis contestația la executare formulată de reclamanta SC S. SRL Deva, în contradictoriu cu B.C.R., sucursala Deva, a anulat formele de executare silită efectuate de executorul bancar L.Șt, a dispus radierea ipotecii în sumă de 375.000 dolari S.U.A. și înscrierea în CF 5937/22 Deva a ipotecii conform contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 2211 din 17 noiembrie 2000 al Biroului Notarului Public V.E.
în motivarea acestei hotărâri, instanța a arătat că în mod greșit ipoteca a fost înscrisă în cartea funciară pentru suma de 375.000 dolari S.U.A., cu încălcarea dispozițiilor art. 1776 C. civ., atâta timp cât din contractul de garanție imobiliară rezultă că la încheierea acestuia a fost avută în vedere valoarea de 343.000.000 lei.
Prin somația înregistrată sub nr. 142 din 28 octombrie 2003 la Biroul Executorul Judecătoresc B.A., reclamanta a făcut oferta reală de plată pentru suma de 343.000.000 lei, însă aceasta nu s-a prezentat pentru a primi plata.
Drept urmare, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și a validat plata.
Pe cale de consecință, ipoteca s-a stins prin plată, așa încât se impune admiterea cererii de radiere a acesteia.
împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac exercitate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului competent material și, în subsidiar, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC S. SRL.
S-a susținut că reclamanta a formulat o acțiune în constatare, cu caracter comercial, neevaluabilă în bani, a cărei soluționare în primă instanță este de competența tribunalului competent teritorial.
în fine, s-a mai susținut că acțiunea în constatare este inadmisibilă, atâta timp cât reclamanta avea la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 235/ A din 18 februarie 2004, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că acțiunea este admisibilă în temeiul art. 1800 C. civ., iar soluționarea acesteia este de competența judecătoriei, față de obiectul acesteia de natură civilă.
împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susținut că în mod greșit s-a reținut caracterul civil al cererii reclamantei, în raport de dispozițiile art. 56 și art. 478 C. com.
S-a mai susținut că un alt motiv pentru care se impune schimbarea hotărârii primei instanțe este dat de împrejurarea imposibilității utilizării de către bancă a sumei consemnate la dispoziția sa, sens în care depune în probațiune o adresă a C.E.C. Deva.
în concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei de validare a plății efectuate.
Recursul este nefondat:
Potrivit art. 1114 alin. (2) C. civ., "ofertele reale, urmate de consemnațiune, liberează pe debitor".
Din economia dispoziției menționate rezultă că oferta reală de plată este un procedeu reglementat de lege pentru liberarea debitorului de obligația sa, în ipoteza în care creditorul refuză primirea plății.
Totodată, prin art. 589 C. proc. civ., a fost stabilită competența judecătoriei de a soluționa cererea ce s-ar face, între altele, "pentru ca să se întărească ..aceste oferte și consemnațiuni".
în raport de dispozițiile legale menționate, se constată că judecătoria a soluționat în fond o cerere, în limita competenței legal atribuite acesteia, așa încât în mod judicios instanța de control a respins apelul sub aspectul criticilor privind necompetența materială a primei instanțe.
Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art. 1119 C. civ., cu referire la art. 1118 din același cod, oferta reală de plată și consemnațiunea trebuie să fie supuse de către debitor validării instanței. Pentru validare, instanța verifică condițiile prevăzute în art. 1116 C. civ. în cauză, cererea reclamantei a privit constatarea liberării valide a acesteia de plată, stingerea ipotecii prin stingerea obligației principale și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri în sensul dispozițiilor art. 1788 C. civ.
Așadar, față de situația expusă, cu referire la obiectul cererii de chemare în judecată, în mod judicios instanța de control judiciar a apreciat că acțiunea este admisibilă în raport de dispozițiile art. 1780 C. civ., așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.
în fine, criticile referitoare la neliberarea debitorului ca urmare a pretinsei imposibilități de folosire a sumei consemnate la dispoziția creditoarei, neîntemeiate de altfel, așa cum rezultă din însăși recursul în care recurenta arată modalitățile de intrare în posesia sumei, nu au făcut obiectul examinării în apel, așa încât nu pot fi examinate pentru prima dată în recurs.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Totodată, s-a văzut și cererea de cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5773/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5736/2004. Comercial → |
|---|
