ICCJ. Decizia nr. 5736/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C. SA Timișoara (fostă R. RA, sucursala Timișoara) a chemat în judecată pe pârâta Asociația Familială K.R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 8.851.460 lei plus 7.912.960 lei dobânzi.
Prin sentința civilă nr. 2240 din 11 octombrie 1996, Judecătoria Timișoara a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Tribunalului Timiș.
Pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională susținând că s-a achitat de obligații față de reclamantă căreia i-a livrat suplimentar cereale.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantei la contravaloarea cantității de 121.133 kg grâu la prețul stabilit de Bursa de valori la data efectuării plății. A mai solicitat plata contravalorii cantității de 6.860 kg îngrășăminte chimice substanță activă la care avea dreptul gratuit, fiind subvenționată de stat pe care pârâta a refuzat să le livreze.
La data de 20 noiembrie 1997, pârâta a precizat cererea reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 174.708.074 lei reprezentând: 18.848.903 lei contravaloarea cerealelor livrate, 123.851.251 lei dobânzi și 50.856.823 lei penalități. Aceste pretenții au fost precizate ulterior la suma de 267.499.314 lei.
Reclamanta și-a majorat pretențiile astfel: 8.851.460 lei plus dobânzi, 22.048.249 lei.
în ședința publică din 29 septembrie 1999, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a chemat în judecată pe K.R., întrucât ca reprezentant al SC A. SRL și al Asociației Familiale K.R. a beneficiat de credite acordate pentru înființarea culturii agricole în anii 1992 - 1993 conform contractului nr. 8253.
Prin sentința civilă nr. 411 din 13 martie 2000, Tribunalul Timiș a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată și a admis cererea reconvențională obligând reclamanta la plata sumei de 342.374.707 lei contravaloare produse plus suma de 10.631.203 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 881 din 27 septembrie 2000, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru a se pronunța asupra precizării de acțiune a reclamantei în raport cu pârâta SC A.
Prin sentința civilă nr. 717 din 9 aprilie 2001, Tribunalul Timiș a respins acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtelor Asociația Familială K.R.V., SC A. SRL Timișoara și K.R. personal și ca reprezentant al Asociației Familiale K.R.
Instanța a constatat prescripția dreptului la acțiune al reclamantei în ce privește chemarea în judecată a pârâtei SC A. SRL, precum și în ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta Asociația Familială K.R.
împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta și pârâta Asociația Familială K.R.
Prin decizia civilă nr. 820 din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Timișoara apelurile au fost respinse.
împotriva acestei decizii pârâta Asociația Familială K.R. a declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 2261/2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Timișoara.
Prin decizia nr. 48 din 22 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamanta SC C.T. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 717 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Timiș.
S-a admis apelul pârâtei Asociația Familială K.R. și s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 717 din 9 aprilie 2001 în sensul admiterii cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată, și obligării reclamantei SC C.T. SA Timișoara la plata sumei de 503.633.194 lei debit reactualizat (contravaloarea produselor suplimentare neachitate) și a sumei de 10.631.203 lei cheltuieli de judecată.
în ce privește apelul reclamantei s-a reținut în esență, că în baza contractului nr. 8253 din 11 noiembrie 1992, reclamanta a acordat pârâtei SC A. SRL Timișoara avansuri-credit pentru care trebuia să-i predea produse agricole, iar în baza contractului nr. 519 din 28 septembrie 2003, reclamanta a acordat pârâtei Asociația Familială K.R. credite în bani și produse urmând ca aceasta să ramburseze creditul din recolta de cereale a anului 1994 în cel mult 10 zile de la încheierea recoltatului.
S-a mai reținut că deși reclamanta invocă o datorie restantă a SC A. pentru care s-ar fi convenit să fie acoperită în primul rând și după aceea să se preia produsele în contul Asociației Familiale, nu s-a dovedit existența unei astfel de convenții.
De asemenea, s-a reținut că prin convenția intervenită între reclamantă și pârâta Asociația Familială K.R. părțile și-au asumat obligații reciproce care s-au derulat din toamna anului 1993 până în vara anului 1994. Din probele dosarului rezultă că pârâta a livrat reclamantei produse agricole până la data de 1 august 1994, achitând în întregime valoarea creditului acordat și dobânzile aferente.
în consecință, apelul reclamantei a fost respins.
Apelul pârâtei Asociația Familială K.R. a fost considerat întemeiat întrucât probele dosarului confirmă că pârâta a predat reclamantei produse suplimentare în valoare de 18.848.903 lei și întrucât reclamanta nu a achitat această diferență datorează suma actualizată cu indicele de inflație, respectiv 503.633.194 lei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivului întemeiat pe art. 304 alin. (10) recurenta susține că hotărârea instanței de apel este criticabilă întrucât în mod greșit s-a considerat că debitul SC A. SRL a fost achitat integral. în acest sens, arată că instanța nu a analizat actele dosarului, nu a ținut seama de constatările de fapt ale contraexpertizei și buletinele de recepție din care rezultă că existența debitului SC A. SRL și faptul că Asociația Familială K.R. datorează suma pretinsă prin acțiune, iar C. Timiș nu datorează nici o sumă acesteia.
Referindu-se la motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 recurenta susține că instanța de apel a interpretat greșit semnificația plăților (predărilor efectuate de Asociația Familială K.R. și în consecință hotărârea este lipsită de temei legal.
Recurenta consideră că în mod greșit i-a fost respins apelul.
Pentru situația în care s-ar reține că Asociația Familială K.R. și-a achitat debitul, recurenta solicită obligarea la plată a SC A. SRL și admiterea numai în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâtă pentru suma de 12.726.743 lei cu dobânda legală calculată de la data de 18 aprilie 1997.
Criticile recurentei sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor dosarului se constată că la 28 septembrie 1993, Asociația Familială K.R. Vucova a încheiat cu R. R.A. Timiș (actualmente) SC C. Timiș SA contractul nr. 519 prin care asociația se angaja să livreze cereale și semințe oleaginoase către fondul de stat în schimbul unor avansuri acordate de C.
Prin convenția încheiată părțile și-au asumat obligații reciproce care s-au derulat din toamna anului 1993 până în vara anului 1994.
Din actele dosarului rezultă că prin livrarea de cereale din data de 1 august 1994 pârâta a achitat în întregime valoarea creditului acordat cu dobânzile aferente.
Recurenta-reclamantă a invocat însă o datorie restantă a SC A. pentru care s-ar fi convenit să fie acoperită în primul rând și după aceea să se preia produsele în contul datoriei Asociației Familiale K.R.
întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenței unei astfel de înțelegeri, instanțele au fost îndreptățite să constate că în dosarul cauzei nu există un document semnat de ambele părți care să ateste existența unei înțelegeri cu acest conținut.
Dealtfel, din probele dosarului nu rezultă că SC A. era debitoarea reclamantei. în acest sens, în adresa nr. 2501 din 8 iunie 1995 a R. SA semnată de directorul general și directorul economic se menționează că SC A. SRL a primit avansuri bănești pe care le-a restituit la timp în produse agricole.
Și contraexpertiza efectuată în cauză concluzionează că avansul acordat de reclamantă beneficiarului său SC A. SRL pentru recolta anului 1993 a fost restituit la timp.
în ceea ce privește pretenția reclamantei față de Asociația Familială K.R. din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză și însușit de instanță rezultă că aceasta nu este datoare față de reclamantă.
Totodată, din raportul de contraexpertiză rezultă că C. SA datorează Asociației Familiale K.R. Vucova contravaloarea produselor suplimentare livrate și neachitate, actualizată cu rata inflației.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5748/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5752/2004. Comercial → |
|---|
