ICCJ. Decizia nr. 871/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.871/2004
Dosar nr. 9173/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2285 din 22 martie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis acţiunea principală formulată de reclamanta, RA L.O. Bucureşti în contradictoriu cu pârâta, SC C.I. SRL Bucureşti, şi a obligat-o pe aceasta din urmă să-i plătească echivalentul în lei, din ziua plăţii, a sumei de 22.249 dolari S.U.A. contravaloare chirie restantă, 17.007.813 lei penalităţi de întârziere, 51.946.178 lei T.V.A. neachitat, pentru perioada aprilie 1999-ianuarie 2001.
Prin aceeaşi sentinţă a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti.
A respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă, SC C.I. SRL Bucureşti, împotriva reclamantei pârâte, RA L.O. Bucureşti.
Apelul declarat de pârâta reclamantă, prin care critica sentinţa, susţinând că neavând contract scris nu datorează contravaloarea prestaţiilor şi, cu atât mai mult, penalităţi pe de o parte. Pe de altă parte, că datorită nesemnării de către reclamantă a contractului scris decât cu întârziere, a suferit la rândul ei pagube prin imposibilitatea deducerii legale a cheltuielilor efectuate cu spaţiul, a fost respins prin Decizia nr. 1307 din 2 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, în dosarul nr. 1419/2001 ca nefondat.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta reclamantă (reconvenţională), SC C.I. SRL Bucureşti. Prin motivele scrise nu se invocă nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Totuşi, reclamanta susţine că nu datorează sumele la care a fost obligată, fiindcă reclamanta la rândui ei nu şi-a îndeplinit obligaţia de a încheia contract scris decât la data de 17 august 1999, invocând excepţia non admpleti contractus.
Critica este parţial întemeiată, invocarea nerespectării de către reclamantă, a obligaţiilor asumate sub forma scrisă din motivele de recurs, nu este întemeiată în lipsa unui contract scris cu clauze concrete.
Pe de altă parte, recurenta nu contestă că a folosit spaţiul, în baza înţelegerii cu reclamanta, chiar dacă la rândul ei l-a pus la dispoziţie unei a treia persoane juridice în numele căreia susţine că a făcut plăţile (parţiale). Totodată, se reţine ca întemeiată critica vizând obligarea sa la plata de penalităţi de întârziere anterior datei de 17 august 1999, când s-a încheiat contractul scris care cuprinde clauză penală. Numai sub acest aspect, Decizia recurată este nelegală şi netemeinică.
Prin urmare, recursul se va admite pe acest aspect, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, care urmează să stabilească cuantumul penalităţilor datorate după data încheierii contractului.
Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, SC C.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1307 din 2 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V –a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 869/2004. Comercial → |
|---|
