ICCJ. Decizia nr. 872/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.872/2004
Dosar nr. 9177/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 martie 2000, la Tribunalul Teleorman, reclamanta, societatea agricolă L.C., a chemat în judecată pe pârâta, SC G.C.I. SRL Roşiori de Vede, pentru a fi obligată la plata sumei de 555.000.000 lei, reprezentând despăgubiri şi dobânzi, 10.000.000 lei daune cominatorii calculate de la 7 martie 2000, până la recuperarea sumelor datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta, a arătat că prin sentinţele nr. 4258, 4259, 4260, 4261/1997 ale Judecătoriei Caracal, a fost obligată să plătească reclamantei daune cominatorii, penalităţi de întârziere şi să respecte contractul de livrare a 200 tone de grâu, urmând ca pârâta să plătească cantitatea respectivă, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin sentinţa nr. 1615 din 22 decembrie 2000, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de societatea agricolă L.C., a obligat pe pârâtă să plătească 555.000.000 lei reprezentând contravaloarea a 284.000 kg grâu şi 43.000 kg orz şi la plata cheltuielilor de judecată de 23.000.000 lei.
Instanţa a reţinut, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, că reclamanta a făcut dovada că a livrat 284.000 kg grâu şi 43.000 kg orz, că potrivit art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptăţit la repararea pierderii suferite, iar cu privire la capătul de cerere privind daunele cominatorii, a motivat că nu se aplică obligaţiilor de a da, dacă executarea poate fi realizată direct prin intermediul organelor de executare silită.
Pârâta, SC G.C.I. SRL Roşiori de Vede, a formulat apel, criticând soluţia primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate, a susţinut că reclamanta a solicitat contravaloarea unei cantităţi de grâu de 33.000 kg şi 43.000 kg orz din anul 1986, pretenţii pentru care a operat prescripţia, şi pentru 33,5 tone de grâu şi 43 tone orz, livrate în anul 1996, reclamanta nu a prezentat probe.
Faţă de faptul că debitoarea, societatea agricolă L.C. Călineşti, a fost obligată prin sentinţă judecătorească să livreze 200 tone grâu şi 94.056.293 lei daune şi penalităţi, şi nu şi-a achitat datoria în numerar, pârâta a compensat datoria sa (contravaloarea celor 251.350 kg grâu ridicate) cu datoria în numerar a reclamantei, de 94.056.282 lei.
Prin Decizia nr. 1198 din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa atacată şi a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din cele 13 avize de expediere prezentate de reclamantă, numai o parte poartă semnătură indescifrabilă la rubrica beneficiar, restul fiind nesemnate, grâul a fost livrat către S.F. şi C.C. şi nu apelantei, iar preţurile aplicate de reclamantă sunt altele şi nu 240 lei/kg cum s-a convenit prin contract.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1198 din 13 septembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, susţinând că au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin hotărârea instanţei de apel.
În motivarea recursului, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat corect preţurile de 2.500 lei/kg pentru grâu şi 500 lei/kg pentru orz, atât pentru cerealele livrate în baza contractului cât şi pentru cantităţile primite de pârâtă prin executorul judecătoresc, pentru datoria de 94.056.292 lei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data executării celor patru sentinţe ale Judecătoriei Caracal, debitoarea, societatea agricolă L.C. Călineşti, nu a avut disponibil în cont, astfel că în loc să livreze 200 tone grâu a livrat 251 tone grâu cu care s-a acoperit obligaţia contractuală, precum şi suma datorată cu titlu de penalităţi, de 92.554.282 lei.
Ca atare, pârâta nu datorează despăgubiri pentru cereale neachitate, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de societatea agricolă L.C. Călineşti, împotriva deciziei nr. 1198 din 13 septembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Obligă recurenta la 22.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 840/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 871/2004. Comercial → |
|---|
