ICCJ. Decizia nr. 869/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.869/2004
Dosar nr. 6901/2000
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 366/P, pronunţată la data de 23 noiembrie 1999, în dosarul nr. 7331/R/L.C./1999, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta, A.M. SA Vaşcău, împotriva pârâtului, F.P.S. Bucureşti, şi a dispus suspendarea plăţii ratelor scadente prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1444 din 21 noiembrie 1996, până la soluţionarea definitivă a litigiului, având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, aflat pe rolul Judecătoriei Beiuş la nr. 2429/1998.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 227, pronunţată la data de 18 mai 2000, în dosarul nr. 1625/C/2000, a admis apelul formulat de F.P.S., împotriva acestei sentinţe pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat că faţă de valoarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 1444 din 21 noiembrie 1996, de 5.530.000.000 lei, şi valoarea terenului ce face obiectul acţiunii în anulare, a certificatului de atestare, a dreptului de proprietate asupra acestuia, de 565.253.000 lei, nu există temei legal pentru suspendarea plăţii ratelor aferente contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata reclamantă, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pct. 11 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel a apreciat, greşit, probele ce atestă valoarea terenurilor în discuţie, aceasta fiind de 1.672.633.661 lei şi nu de 565.253.000 lei, cum eronat s-a reţinut, aşa încât cererea de suspendare a plăţii ratelor, stabilite prin contractul nr. 1444/1996, este pe deplin justificată, critică ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11, în vigoare la data pronunţării deciziei atacate şi redactării recursului.
Succesoarea legală a F.P.S., A.P.A.P.S., a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului, apreciind ca fiind fără relevanţă, în speţă valoarea terenurilor.
Este de observat că recurenta nu a dezvoltat motivul invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., spre a putea fi analizat, iar OUG nr. 138/2000 a abrogat pct. 11 al acestui articol.
Aşa fiind, cum potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, şi cum singurul motiv pe care recurenta, A.M SA Vaşcău, l-a dezvoltat : 304 pct. 11, a fost suprimat prin evocatul act normativ, Curtea, constatând neîndeplinirea în cauză, a cerinţelor prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul formulat de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, A.M. SA Vaşcău, împotriva deciziei nr. 227 din 18 mai 2000, a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 868/2004. Comercial → |
|---|
