ICCJ. Decizia nr. 875/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.875/2004
Dosar nr. 105/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 august 2000, la Curtea de Apel Iaşi, reclamantul, C.S., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, F.P.S. Bucureşti, constatarea nulităţii absolute a licitaţiei din data de 4 august 2000, privind vânzarea acţiunilor deţinute de F.P.S. la SC V.X. SA Vaslui, constatarea îndeplinirii cerinţelor din dosarul de prezentare a ofertei, depuse în vederea participării la licitaţie, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni cu câştigătorul licitaţiei, în eventualitatea în care a fost semnat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Iaşi a pronunţat sentinţa nr. 148 din 15 noiembrie 2000, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul, F.P.S. Bucureşti, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că obiectul principal al acţiunii este constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare acţiuni, perfectat de pârâta, F.P.S. Bucureşti, că serviciile teritoriale ale F.P.S. nu aveau personalitate juridică, şi contractul urma să fie pus în executare tot în Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, judecând cauza, a pronunţat sentinţa nr. 52 din 17 octombrie 2001, prin care a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de C.S., reţinând că reclamantul nu a făcut dovada achitării garanţiei de participare la licitaţie, ci a prezentat numai corespondenţa dintre două bănci.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 52 din 17 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, solicitând admiterea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie, formulată împotriva B.E.I.R. SA, şi a invocat excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că a fost încălcată competenţa specială prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 127/2002.
Excepţia de necompetenţă materială invocată de recurent este întemeiată, urmând a fi admisă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3231 din OUG nr. 88/1997 (în vigoare la data soluţionării cauzei, în prezent abrogate prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind accelerarea privatizării), sunt de competenţa curţilor de apel, în primă instanţă, numai cererile prevăzute de art. 3213 alin. (3), art. 3228 şi art. 3229 , iar cererea ce formează obiectul litigiului de faţă nu se încadrează în nici una dintre categoriile de cereri prevăzute în aceste articole.
Potrivit prevederilor art. 43 alin. (3) din OUG nr. 88/1997, aşa cum erau în vigoare la data soluţionării cauzei, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa soluţionării în primă instanţă revenea tribunalului, motiv pentru care recursul va fi admis şi în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., va fi casată sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
Urmare admiterii excepţiei necompetenţei materiale în primă instanţă a curţii de apel, Curtea apreciază că nu se impune analizarea celorlalte motive invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Admite recursul declarat de reclamantul, C.S., împotriva sentinţei nr. 52 din 17 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 831/2004. Comercial → |
|---|
