ICCJ. Decizia nr. 902/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.902/2004
Dosar nr. 8567/2001
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC G.E. SRL Braşov a chemat în judecată pe pârâta R.A. R.I. Braşov, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că este în vigoare contractul de închiriere nr. 236 din 11 iunie 1991, încheiat între părţi, cu modificările ulterioare, prin tacita relocaţiune; să fie obligată pârâta la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Braşov, iar în caz de refuz să se dispună decăderea pârâtei din dreptul de negociere, iar hotărârea să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare; să se dispună intabularea dreptului de proprietate.
Ulterior, reclamanta şi-a precizat acţiunea, renunţând la judecarea capetelor 1 şi 3 din acţiunea sa.
Prin sentinţa civilă nr. 73 din 23 ianuarie 2001, Tribunalul Braşov a admis acţiunea reclamantei, astfel precizată, a obligat pe pârâtă să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial în litigiu şi a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea restului pretenţiilor.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia civilă nr. 199 din 4 mai 2001, a respins apelul pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei, întrucât spaţiul era proprietatea statului şi se afla în administrarea sa şi nu putea fi obligată să încheie un contract de vânzare-cumpărare, instanţele neputându-se substitui în negocierea preţului.
Recursul este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanţele au considerat că reclamanta, care a folosit spaţiul comercial în baza unui contract de închiriere din 1991, a cărui efecte s-au prelungit prin tacita relocaţiune, era îndreptăţită să solicite cumpărarea spaţiului respectiv, chiar dacă HG nr. 906/1996 a fost între timp abrogată.
Hotărârile pronunţate în cauză sunt netemeinice şi nelegale, în raport cu prevederile HG 505/1998, faţă de care nu poate fi contestat dreptul deţinătorului spaţiului de a aprecia asupra oportunităţii vânzării acestuia.
Or, dacă deţinătorul spaţiului nu ar avea posibilitatea să refuze oferta, aşa cum greşit au reţinut instanţele care s-au substituit voinţei părţilor, obligând la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, acest lucru ar contraveni atât dispoziţiilor art. 1294 C. civ., cât şi reglementărilor speciale menţionate mai sus.
Astfel că vânzarea spaţiilor comerciale, prevăzute de dispoziţia legală de mai sus, se face prin negociere directă sau prin licitaţie publică deschisă, consacrând libertatea de voinţă juridică a deţinătorului spaţiului ca să examineze dacă sunt întrunite cerinţele legale pentru vânzare.
Astfel că nu poate fi contestat dreptul autorităţii locale, în administrarea cărora se aflau spaţiile comerciale, proprietatea statului, de a hotărî asupra necesităţii şi condiţiilor înstrăinării acestora.
Cum, în speţă, se constată că pârâta era îndreptăţită, în baza unei hotărâri a autorităţii locale de sistare a transmiterilor cu plată a spaţiilor comerciale, proprietate a statului, aflate în administrarea sa, să refuze vânzarea spaţiului, soluţia de obligare a sa la vânzare este greşită.
În consecinţă, recursul pârâtei va fi admis, iar Decizia atacată va fi modificată în sensul admiterii apelului şi schimbării hotărârii instanţei de fond, prin respingerea acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC R.I. SRL Braşov.
Modifică Decizia civilă nr. 199 Ap din 4 mai 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite şi apelul declarat de aceeaşi parte, schimbă în tot sentinţa civilă nr. 73/C din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Braşov, în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC G.E. SRL Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 900/2004. Comercial → |
|---|
