ICCJ. Decizia nr. 903/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 903/2004
Dosar nr. 8591/2001
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 aprilie 2000, reclamanta SC T.B. SA Braşov a chemat în judecată pe pârâta A.N., comuna Vad, pentru ca, prin hotărârea ce se pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 58.085.359 lei cu titlu de contravaloarea lucrări antrepriză, plus penalităţi de întârziere, de 0,12 % pe zi întârziere, de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a datoriei.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1307 C din 2 noiembrie 2000, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 58.085.359 lei cu titlu de contravaloare lucrări, plus suma de 4.160.122 lei cheltuieli de judecată. A respins pretenţiile privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 167 Ap din 19 aprilie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat pârâta A.N. Vad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că este nemulţumită de Decizia Tribunalului Braşov, întrucât instanţa nu a luat în considerare prevederile HG nr. 51/1996 şi că lucrările nefiind executate de reclamantă, nu s-a întocmit procesul-verbal de recepţie şi că a fost nevoită să lucreze cu alt constructor pentru terminarea şi recepţia lucrărilor.
În consecinţă, fără a motiva în drept, solicită o analiză şi competentă soluţionare a litigiului.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanţa de apel, în mod corect, a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâta A.N., care, cu toate că, la termenul din 9 martie 2001, a luat la cunoştinţă şi i s-a pus în vedere de către instanţă să depună diferenţa de 2.050.000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi 28.500 lei timbru judiciar, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.
Prin recursul pe care l-a declarat împotriva acestei hotărâri, recurenta-pârâtă a reluat criticile din apel fără a formula vreo critică cu privire la soluţia adoptată de instanţa de anulare a apelului ca insuficient timbrat.
Faţă de o astfel de formulare, Curtea se va rezuma a reţine, ca legală şi temeinică, atât soluţia primei instanţe, cât şi cea a instanţei de apel.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
Curtea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.N. Vad împotriva deciziei nr. 167 Ap din 19 aprilie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 904/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 902/2004. Comercial → |
|---|
