ICCJ. Decizia nr. 908/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.908/2004
Dosar nr. 32/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 358 din 27 iunie 2002, Tribunalul Bihor a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamantul B.I. împotriva pârâţilor M.N., C.V., SC A.S.R. SA, sucursala Bihor – Oradea. Pârâţii M.N. şi C.V. au fost obligaţi, în solidar, să-i plătească reclamantului H.I. suma de 126.933.358 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi cheltuieli de judecată, în sumă de 12.741.691 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, din procesul-verbal de contravenţie seria Z nr. 2192561 din 6 septembrie 1999, a rezultat că, din culpa exclusivă a pârâtului M.N. – şofer, a avut loc accidentul rutier în urma căruia autovehiculul, proprietatea reclamantului, a suferit o serie de avarii constatate în procesul-verbal de constatare a pagubelor din dosarul nr. 159/5 din 9 septembrie 1999 al SC A.S.R. SA SA. Proprietarul autovehiculului – autocamion tip Roman – antrenat în coliziune, condus de pârâtul M.N., a fost pârâtul C.V. – care are şi calitatea de asigurat, conform adresei nr. 285 din 2 iunie 2000 (dosar nr. 285/2000 al Tribunalului Bistriţa Năsăud).
Pentru evaluarea pagubei cauzată reclamantului ca urmare a avarierii autovehiculului, proprietatea sa, au fost efectuate în cauză două rapoarte de expertiză tehnică – primul de către expert L.L., care a evaluat despăgubirile pentru repararea autovehiculului la suma de 88.206.000 lei, iar al doilea raport a fost efectuat de experţii L.A., M.Z. şi U.F., care au stabilit despăgubirile la suma de 21.845.000 lei – apreciind că avariile grupului conic – nu au avut legătură de cauzalitate cu accidentul – piesele respective au fost protejate de mecanismul diferenţial.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, s-a ţinut cont de concluziile celei de a doua expertize efectuată de comisia de experţi, care au constatat că nu a existat posibilitatea avarierii punţii din spate a camionului prin impactul produs şi a înlăturat declaraţiile martorilor P.I. şi R.I., audiaţi în cauză, care au afirmat că, imediat după accident, maşina reclamantului a fost dusă la atelierul de reparaţii şi au văzut o şa din spate a maşinii îndoită, avarierea axei din spate a maşinii şi jantei roţii din stânga se putea realiza şi cu ocazia transportării maşinii la atelier.
Prima instanţă a apreciat că au fost îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform dispoziţiilor art. 998-999 C. civ. Cum pârâtul, C.V., a avut calitate de proprietar al autovehiculului implicat în accident – autovehicul condus de pârâtul M.N. – precum şi de asigurat, în baza dispoziţiilor art. 100 alin. (1) C. civ., întrucât a deţinut paza juridică a bunului, a fost obligat în solidar cu pârâtul M.F. la plata despăgubirilor în favoarea reclamantului.
Conform art. 54 alin. ultim din capitolul III al Legii nr. 136/1995 – citarea în proces a asigurătorului, în speţă SC A.S.R. SA Bihor, a fost obligatorie pentru opozabilitate, acesta a preluat plata despăgubirilor la care asiguratul a fost obligat faţă de despăgubit în temeiul raportului juridic de asigurare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâţii M.N. Vasile şi C.V. au declarat apel, admis de Curtea de Apel Oradea prin Decizia civilă nr. 35 din 30 octombrie 2002, hotărârea atacată fiind schimbată în parte, în sensul reducerii despăgubirilor la care au fost obligaţi apelanţii în solidar de la suma de 126.933.358 lei la suma de 21.845.000 lei.
În pronunţarea acestei hotărâri s-au reţinut, ca reale, despăgubirile stabilite prin cea de a doua expertiză, astfel că pretenţiile reclamantului sunt admisibile numai pentru suma de 21.845.000 lei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamantul H.I. a declarat recurs, susţinând că, în mod nejustificat, instanţa de apel a redus cuantumul despăgubirilor, întrucât pârâţii au obligaţia suportării şi a sumei de 105.088.358 lei, paguba suferită prin staţionarea autoutilitarei o anumită perioadă de timp. S-a mai susţinut că nu-şi au temei evaluările asupra gradului de uzură al pieselor de schimb.
Recursul este nefondat, întrucât:
Criticile recurentei nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ.
Pretenţiile pentru daune echivalente cu lipsa de folosinţă a autovehiculului, întemeiat au fost respinse de instanţă avariile stabilite de expertiza L.A., M.Z. şi U.F., nejustificând aceste pretenţii, care, de altfel, nici nu au fost dovedite.
Faţă de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H.I. împotriva deciziei civile nr. 35 A din 30 octombrie 2000 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 907/2004. Comercial → |
|---|
