ICCJ. Decizia nr. 969/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.969/2004
Dosar nr. 3747/2003
Şedinţa publică din 11 martie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 159/A din 2 martie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâta, S.M. Baia de Arieş, împotriva sentinţei nr. 792 din 4 octombrie 2000, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi, în consecinţă:
A schimbat sentinţa apelată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA Borzeşti împotriva pârâtei, S.M. Baia de Arieş.
A obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 5.252.745 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, spre deosebire de tribunal, că, pentru susţinerea pretenţiilor băneşti, reclamanta a invocat contractul de furnizare, în care figurează ca părţi reclamanta SC E.M. Baia de Arieş şi, cu toate acestea, în judecată a fost chemată S.M. Baia de Arieş, care, având în vedere dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990, constituie un dezmembrământ al societăţii comerciale şi care, în aceste condiţii, nu are nici în fapt şi nici în drept calitatea de subiect de drept şi, deci, nici legitimare procesuală pasivă, astfel că, în mod greşit, cererea a fost îndreptată împotriva unei entităţi juridice, care, în fapt, reprezintă sediul secundar al filialei A.I. SA Abrud, din cadrul C.N.A.C.F. M.V. SA Deva.
Prin Decizia nr. 1270 din 28 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC C.C. SA Borzeşti, împotriva deciziei nr. 159/A din 2 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţa supremă reţinând, în esenţă, în fundamentarea soluţiei, că pârâta, în calitate de sucursală a unei alte unităţi, constituie, conform art. 43 din Legea nr. 31/1990, un dezmembrământ al unei unităţi fără personalitate juridică şi, ca atare, nu poate fi titulară de drepturi şi obligaţii şi, deci, nu poate sta în justiţie în nume propriu.
A mai reţinut instanţa supremă că împrejurarea, conform căreia reclamanta nu a cunoscut situaţia juridică a pârâtei, nu o împiedica pe aceasta să acţioneze, în legătură cu acest aspect, în apel care este o cale devolutivă de atac.
Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat contestaţie în anulare reclamanta, SC C.C. SA Borzeşti, susţinând că Decizia pronunţată de instanţa de recurs, prin care a fost menţinută hotărârea instanţei de apel, este nelegală în raport cu împrejurarea că abia la data comunicării deciziei instanţei de apel a luat cunoştinţă de faptul că pârâta care a fost chemată în judecată, respectiv, S.M. Baia de Arieş, nu are calitate procesuală pasivă, fiind în fapt un sediu secundar al filialei A.I. SA Abrud.
Or, chiar în aceste circumstanţe, instanţa de recurs, urma a reţine că instanţa de apel a soluţionat pricina cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că, deşi a invocat, din oficiu, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, totuşi, nu a pus în discuţia părţilor această excepţie, reclamanta fiind în imposibilitate, în aceste circumstanţe, să-şi formuleze apărarea, în sensul de a chema în judecată, în calitate de pârâtă, persoana juridică care are calitate procesuală pasivă, respectiv, filiala A.I. SA Abrud.
Or, cum instanţa de recurs a omis să examineze motivul invocat, constând în faptul că nu a cunoscut, anterior comunicării deciziei pronunţate în apel, situaţia juridică a pârâtei, contestatoarea reclamantă consideră că, în speţă, sunt îndeplinite cerinţele art. 318 C. proc. civ. şi, în consecinţă, solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei dată în recurs şi rejudecarea acestei căi de atac.
Contestaţia în anulare formulată în cauză nu este fondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, rejudecând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţă, se constată că instanţa de recurs a examinat toate motivele care au făcut obiectul criticilor îndreptate împotriva deciziei instanţei de apel, inclusiv cel invocat în contestaţie, referitor la faptul că petenta nu a cunoscut, la fond, situaţia juridică reală a pârâtei chemate în judecată, S.M. Baia de Arieş, reţinând, cu privire la acest aspect, că, faţă de caracterul devolutiv al apelului, reclamanta, nu a fost împiedicată, în această cale de atac, să-şi adapteze cererea de chemare în judecată corespunzător.
Aşa fiind, se constată că, în cauză, nu se poate reţine că instanţa de recurs ar fi omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, aşa încât cererea formulată în cauză nu îndeplineşte cerinţele art. 318 C. proc. civ., situaţie în care contestaţia în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea, SC C.C. SA Borzeşti – Oneşti, judeţul Bacău, împotriva deciziei nr. 1270 din 28 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 985/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 968/2004. Comercial → |
|---|
