Procedura de citare. Persoană juridică. Consecinţe. Dreptul la apărare
| Comentarii |
|
Dreptul la apărare este asigurat atât prin acordarea termenului solicitat, în conformitate cu art. 156 C. proc. civ., cât şi prin comunicarea citaţiei prin afişare, atunci când se constată lipsa oricărei persoane la sediul persoanei juridice, conform art. 921 C. proc. civ., astfel încât nu se justifică sancţiunea nulităţii actelor de procedură.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3198 din 30 Septembrie 2004
Reclamanta A.S.C. Sebeș a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SA Sebeș pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între părți, întrucât spațiul închiriat de pârâtă în Sebeș nu este proprietatea acesteia. Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 1422 din 11 decembrie 2003, a respins acțiunea, după ce a constatat că nu sunt motive de nulitate a contractului întrucât spațiul i-a fost concesionat pârâtei prin H.C.L. Sebeș nr. 121/2001.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia care, prin decizia nr. 110 din 2 aprilie 2004, a reținut că pârâta are calitatea de locator ca urmare a transmiterii spațiului prin concesiune, potrivit H.C.L. nr. 121/2001. în acest context, s-a apreciat că pârâta era îndreptățită să încheie contractul de închiriere și nu sunt motive care să atragă nulitatea absolută.
împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs cerând, în baza prevederilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 304 pct. 5 raportat la art. 92 1 C. proc. civ., casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar, în subsidiar, potrivit art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., modificarea deciziei civile nr. 110/2004, admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței fondului, în sensul constatării nulității absolute a contractului de închiriere încheiat la data de 20 ianuarie 2000. A susținut că instanța de apel a judecat apelul în lipsa sa, deși în cauză a fost acordat un singur termen, în conformitate cu art. 156 alin. (1) C. proc. civ., nu patru termene, cum a reținut instanța. în susținerea aceluiași motiv, reclamanta a precizat că data de 2 aprilie 2004, când a fost acordat termenul, a fost declarată zi nelucrătoare și în aceste condiții nu putea să bănuiască faptul că se va judeca apelul. Prin urmare, actul dedus judecății a fost interpretat greșit și au fost nesocotite probele din dosarul de fond, unde se afla depusă C.F. Sebeș, pentru a demonstra că pârâta nu este proprietara imobilului închiriat. în fine, a mai susținut că, la data încheierii contractului, pârâta nu avea calitatea de locator a imobilului, emiterea H.C.L. nr. 121/2001 fiind ulterioară datei încheierii contractului, de 20 ianuarie 2000.
Recursul este nefondat.
Prima critică ce vizează nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de citare, în sprijinul căreia reclamanta a invocat dispozițiile art. 921 C. proc. civ., este nefondată, întrucât procedura a fost realizată prin afișare. Comunicarea citației, dispune art. 921 C. proc. civ., se realizează prin afișare atunci când se constată "lipsa oricărei persoane la sediul acestora". A rezultat că reclamantei i s-a asigurat dreptul de apărare, atât prin acordarea termenului solicitat în conformitate cu art. 156 C. proc. civ. cât și prin citarea părții pentru termenul fixat în urma solicitării acesteia. Dovada de primire a citației respectă prin mențiunile pe care le poartă prevederile art. 100 C. proc. civ., așa încât instanța de apel nu s-a aflat în situația de a amâna judecata pe motiv că reclamanta apelantă nu a fost citată cu respectarea cerințelor impuse de lege, sub sancțiunea nulității, așa cum dispune art. 107 C. proc. civ.
Nu pot fi primite nici considerentele pur subiective ale reclamantei, potrivit cărora avea credința (deși fusese citată pentru termenul din 2 aprilie 2004) că nu se va judeca apelul pe motiv că această dată era declarată zi nelucrătoare. Câtă vreme termenul nu a fost preschimbat și nici nu s-a emis o citație cu un alt termen, susținerile reclamantei recurente sunt lipsite de orice suport, și pun la îndoială buna sa credință în exercitarea dreptului procesual, cel puțin cu privire la acest motiv.
în consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← Litigiu comercial. Somaţie de plată. Procedura prealabilă a... | Principiul contradictorialităţii şi oralităţii.... → |
|---|
