Prescripţia extinctivă. Vicii ascunse. Termen de prescripţie
| Comentarii |
|
Legea fixează, ca dată de la care începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune, un moment subiectiv: data când au fost cunoscute viciile. Din acest moment cel ce beneficiază de garantarea lucrului, lucrării sau construcţiei este în măsură să introducă acţiunea pentru vicii ascunse. Legiuitorul a fixat şi un moment obiectiv de la care începe să curgă prescripţia, care coincide cu împlinirea unui termen calculat de la data predării: 1 an pentru lucru şi 3 ani pentru construcţii (respectiv de 10 ani potrivit Legii nr. 10/1995), dacă legea sau părţile nu au stabilit alte termene de garanţie. Textele de lege citate nu trebuie interpretate în sensul că prin acestea s-au stabilit alte termene de prescripţie, ci că descoperirea viciilor ascunse, de la care curge prescripţia, trebuie să aibă loc cel mai târziu în termenul legal sau convenţional de la predarea bunului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 2627 din 15 Septembrie 2004
Prin acțiunea formulată la 25 august 2003, reclamanta Asociația de proprietari Cluj-Napoca a chemat în judecată SC I.C. SRL Cluj-Napoca, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată să remedieze lucrările de hidroizolație constatate defecte, să plătească daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data notificării și până la executare și să suporte și toate cheltuielile de reparații executate de locatarii care au suferit prejudicii de pe urma acestor lucrări defecte.
Prin sentința civilă nr. 10543 din 21 noiembrie 2003, Judecătoria Cluj-Napoca a respins acțiunea ca fiind prescrisă, reținând că în baza contractului nr. 11 din 1 iulie 1996, pârâta a executat lucrări de hidroizolații la imobilul reclamantei. începând cu anul 2001, reclamanta a sesizat de mai multe ori executantul asupra infiltrațiilor de apă, solicitând remedierea defecțiunilor. Acțiunea a fost însă formulată în anul 2003, astfel încât, față de data descoperirii viciilor ascunse, s-a constatat că termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, invocând faptul că la data examinării prescripției nu se putea determina dacă defecțiunile sunt datorate unor vicii ascunse cu sau fără viclenie, decât pe calea unei expertize tehnice. Totodată, instanța nu a aplicat corespunzător dispozițiile legale prevăzute de art. 5 și art. 11 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, din moment ce între părți s-a stabilit prin convenție un termen de garanție a lucrărilor de 10 ani, care înlătură incidența celorlalte termene de prescripție, de 6 luni, respectiv de 3 ani.
Prin decizia nr. 154 din 16 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat, reținând că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legislației în domeniu, în raport cu starea de fapt, termenul de garanție de 10 ani neînlăturând prescripția care, în cauză, este de 6 luni, și a început să curgă de la data descoperirii viciilor ascunse, respectiv din anul 2001; astfel încât, în mod justificat, instanța de fond a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a reiterat motivele din apel, susținând, în plus față de cele arătate, că instanța a nesocotit și dispozițiile legale referitoare la întreruperea termenului de prescripție, care operează în cazul recunoașterii obligației, așa cum s-a întâmplat și în cauză, pârâta remediind o parte dintre defecțiuni în aprilie 2003, astfel încât acțiunea a fost introdusă în termen. A depus și o expertiză tehnică extrajudiciară.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a invocat existența unor vicii ascunse drept cauză a infiltrațiilor, iar potrivit raportului de expertiză depus în recurs, a precizat că acestea se datorează schimbării tehnologiei din proiectul de execuție. Fiind vorba de vicii ascunse, existente încă din momentul predării lucrării, și cum cauza infiltrațiilor nu a fost aparentă, reclamanta era obligată (recunoaște chiar prin acțiune că a consultat un specialist) și era în măsură să acționeze executantul pentru antrenarea răspunderii pentru vicii ascunse.
în privința termenului legal incident, în cauză, se constată că instanțele au aplicat corect legea. Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune privitor la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. per a contrario, dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul aplicabil este termenul general de prescripție de 3 ani. Potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an, pentru lucru ori lucrare și 3 ani de la predare, pentru construcții. Prin art. 11 alin. final se prevede că prin dispozițiile de mai sus nu se aduce nici o atingere termenelor de garanție legale sau convenționale.
Deci, în principiu, legea fixează, ca dată de la care începe să curgă prescripția dreptului la acțiune, un moment subiectiv: data când au fost cunoscute viciile. Din acest moment cel ce beneficiază de garantarea lucrului, lucrării sau construcției este în măsură să introducă acțiunea pentru vicii ascunse. Legiuitorul a fixat și un moment obiectiv de la care începe să curgă prescripția, care coincide cu împlinirea unui termen calculat de la data predării: 1 an pentru lucru și 3 ani pentru construcții (respectiv de 10 ani potrivit Legii nr. 10/1995), dacă legea sau părțile nu au stabilit alte termene de garanție. Textele de lege citate nu trebuie interpretate în sensul că prin acestea s-au stabilit alte termene de prescripție, ci că descoperirea viciilor ascunse, de la care curge prescripția, trebuie să aibă loc cel mai târziu în termenul legal sau convențional de la predarea bunului. Totodată, data de la care curge prescripția pentru viciile ascunse este aceeași, fie la momentul subiectiv, fie la momentul obiectiv, indiferent dacă ele au fost ascunse cu viclenie sau nu. Ceea ce diferă este doar termenul de prescripție, de 6 luni sau 3 ani.
Aplicând legea, în mod corect s-a apreciat în cauză că termenul de prescripție a început să curgă din 2001, data descoperirii viciilor, iar termenul incident, în cauză, este cel de 6 luni iar nu cel de 3 ani, nefăcându-se dovada ascunderii cu viclenie a pretinselor vicii. Schimbarea tehnologiei de construcție nu este prin ea însăși o dovadă a relei-credințe. Nu se poate reține nici că a intervenit o întrerupere a acestui termen de prescripție, deoarece pârâta nu a recunoscut niciodată existența unor vicii ascunse, de natura celor precizate.
Așa fiind, hotărârea instanțelor este legală, iar recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← Contract de asigurare. Asigurare obligatorie de răspundere... | Contract de închiriere. Litigiu comercial evaluabil în bani.... → |
|---|
