Litigiu comercial. Somaţie de plată. Procedura prealabilă a concilierii directe. Raport
Comentarii |
|
Raţiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. este aceea de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească, pretenţii ce pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen scurt. Această raţiune este practic realizată şi atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somaţiei de plată, sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esenţial este ca părţile, prin voinţa lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 3184 din 30 Septembrie 2004
SC R. SA a chemat în judecată B.C.R., solicitând obligarea acesteia la plata în dolari (plătibili în lei la cursul din ziua plății) a dobânzii legale aferente creanței constatată prin sentința civilă nr. 3245/1999 a Tribunalului București, secția comercială. în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat Tribunalului București cu o cerere de somație de plată pentru suma pretinsă, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 76 din 28 iunie 2002, instanța reținând că nu sunt întrunite cerințele O.G. nr. 5/2001.
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 28 din 23 februarie 2004, a admis excepția invocată de către pârâtă cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii directe și a respins acțiunea ca prematur formulată. Prima instanță a reținut, în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., că procedura concilierii directe între părți trebuie să aibă loc înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, or, în cauză, concilierea a avut loc la 6 septembrie 2002, după introducerea acțiunii.
Prin recursul declarat, reclamanta a criticat această sentință, pe considerentul că, în cauză, pretențiile și actele pe care se sprijină au fost comunicate pârâtei în cadrul procedurii somației de plată prevăzută de O.G. nr. 5/2001, precum și pentru faptul că între părți s-a realizat efectiv o conciliere directă consemnată în procesul-verbal din 6 septembrie 2002, înaintea primului termen de judecată.
Recursul este fondat.
Rațiunea concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt. Această rațiune este practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantei cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri, cum este cea a somației de plată, sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile, prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul.
în cauză, pretențiile reclamantei-creditoare, temeiul lor juridic și actele doveditoare pe care se sprijină au fost aduse la cunoștința pârâtei-debitoare prin cererea de somație de plată adresată Tribunalului București la 6 decembrie 2001 (anterior formulării acțiunii în pretenții pe baza dreptului comun), dându-i-se astfel posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Totodată, din actele de la dosar a rezultat că reclamanta a convocat pe pârâtă la concilierea prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. prin actul din 22 august 2002, iar concilierea propriu-zisă s-a realizat la 6 septembrie 2002, ambele date situându-se înaintea primului termen de judecată, fixat la 4 octombrie 2002.
Prin urmare, în cauză, scopul și finalitatea prevederilor art. 7201 C. proc. civ. au fost aduse la îndeplinire, stabilindu-se că voința părților a fost și este de a rezolva litigiul pe cale judecătorească și nu pe cale amiabilă. De altfel, excepția prematurității a fost ridicată de către pârâtă după un an și șase luni de la data introducerii acțiunii, timp în care s-au administrat probele, inclusiv expertiza contabilă.
în consecință, recursul declarat de reclamantă a fost admis, sentința atacată a fost casată și cauza a fost trimisă pentru judecarea fondului la Tribunalul București, devenit între timp competent să soluționeze litigiul.
← Noţiunea de titlu executoriu în materie comercială. Procedura... | Procedura de citare. Persoană juridică. Consecinţe. Dreptul... → |
---|