ICCJ. Decizia nr. 1010/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 838 din 26 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC M. SA Galați în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Galați și, în consecință, a fost obligată pârâta, ca de îndată și fără somație, să permită reclamantei încărcarea cantității de 1004,975 tone tablă groasă, din incinta societății și cu mijloacele de încărcare aparținând acesteia, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de câte 30.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere; pârâta a fost obligată, de asemenea, să plătească reclamantei suma de 78.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în conformitate cu procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc, reclamanta a cumpărat cantitatea de 1004,975 tone tablă laminată proprietatea debitoarei SC I. SA București, aflată în incinta SC R. SA Galați, pentru care a achitat suma de 3.000.000.000 lei; reclamanta s-a prezentat la sediul pârâtei pentru a-și ridica marfa, iar aceasta, în calitate de custode depozitar, a refuzat să-i predea marfă, situație în raport de care instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada că se află într-una din categoriile de împrejurări, caracterizate prin urgență, enumerate de dispozițiile art. 581 alin. (1) C. proc. civ., respectiv prevenirea unei pagube iminente și care nu ar putea fi reparată.
Prin decizia civilă nr. 27/ A din 19 noiembrie 2003, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC R. SA Galați împotriva sentinței mai sus menționate.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că deși SC I. SA, prin precizări, susține că se află în reorganizare judiciară și că avea obligația de a păstra marfa, din evidențele O.N.R.C., actualizate la 27 octombrie 2003 nu rezultă că este în reorganizare judiciară, ci în funcțiune; nu rezultă, de asemenea, că marfa se afla în custodia SC R. SA, neexistând nici o dovadă în acest sens.
Cât privește cererea apelantei de a i se stabili un drept de retenție asupra mărfii în litigiu până la achitarea integrală a taxelor de depozitare s-a reținut că nu poate fi primită, întrucât în apel, conform art. 294 C. proc. civ., nu se pot face cereri noi.
împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, iar în cazul reținerii spre rejudecare, admiterea apelului așa cum a fost formulat și anularea în totalitate a sentinței tribunalului.
în motivarea recursului său, pârâta a arătat, în esență, că: 1) în conformitate cu dispozițiile art. 245 C. proc. civ., judecata suspendată potrivit art. 244 același cod nu poate fi reluată din oficiu, ci numai la solicitarea uneia dintre părți, de repunere pe rol; 2) instanța a reținut greșit motivul suspendării judecății; 3) instanța nu a observat că este pus în discuție însuși dreptul asupra mărfii a celui ce pretinde preluarea acesteia.
Pentru termenul de astăzi, 16 februarie 2005, SC I. SA a depus o cerere de aderare la recursul formulat de SC R. SA, solicitând admiterea lui, în sensul celor solicitate de recurenta pârâtă.
în legătură cu recursul astfel declarat, se constată următoarele:
Pentru termenul de astăzi instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuția părților prezente excepția de tardivitate a declarării recursului formulat în cauză de pârâtă, referitor la care a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 582 alin. (1) C. proc. civ., ordonanța președințială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că hotărârea recurată s-a pronunțat cu citarea părților și i-a fost comunicată recurentei pârâte SC R. SA Galați la data de 15 ianuarie 2004, conform dovezii de comunicare existente.
Cum în speță, în conformitate cu textul legal mai sus menționat, se impunea ca pârâta să declare recurs în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii ce s-a efectuat la data de 15 ianuarie 2004, iar aceasta a declarat recurs la 30 ianuarie 2004, se reține că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal.
Ori, când legea procesuală stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen fără a beneficia de el, intervine decăderea potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 582 alin. (1) C. proc. civ., că partea nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a declara recurs printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale citate și să dispună în sensul respingerii recursului pârâtei SC R. SA Galați ca tardiv declarat, prin admiterea excepției ridicate din oficiu de către instanță.
în consecință și cererea de aderare la recursul pârâtei formulată de SC I. SA a rămas fără efecte în conformitate cu dispozițiile art. 316 și art. 293 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1112/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Comercial → |
|---|
