ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. sub nr. 201/2003 C.M.C. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu SC I.S. SRL să oblige pârâta la plata sumei de 15.235.177 lei reprezentând contravaloare marfă, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Arbitraj, prin sentința civilă nr. 233 din 30 octombrie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei mai sus menționate, cu 1.064.110 lei cheltuieli de judecată, reținând că pretențiile au fost dovedite cu actele depuse la dosar.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 418 din 31 martie 2004 a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare promovată de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 364 C. proc. civ.
SC I.S. SRL a declarat recurs împotriva deciziei arătând în esență că nu le-a fost respectat dreptul de apărare.
La soluționarea cauzei instanța trebuia să nu se limiteze doar la motivările scrise, era necesar să aibă în vedere și susținerile orale.
Decizia pronunțată nu a ținut seama de faptul că hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, prin ea se încalcă "bunele moravuri" în sensul că sunt obligați a achita "facturi ilegale".
Nu s-a ținut seama de faptul că în exemplarul contractului ce-l deține nu este prevăzută competența Curții de Arbitraj.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.
Reclamanta (pârâtă în acțiunea inițială) la data de 26 martie a solicitat amânarea cauzei ce avea termen la data de 31 martie pentru angajarea unui apărător.
în mod corect însă instanța a reținut că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 156 C. proc. civ. Acțiunea în anulare a fost înregistrată la începutul lunii martie 2004, primul termen fiind la 31 martie, timp suficient pentru angajarea unui apărător.
Deoarece reclamanta nu a solicitat conform art. 156 alin. (2) amânarea pronunțării, critica pe acest aspect deasemeni nu poate fi reținută.
Instanța la soluționarea acțiunii în anulare este ținută de motivele invocate în scris, numai nulitățile absolute pot fi ridicate în orice fază a procesului, altfel ar fi încălcat principiul disponibilității și dreptul la apărare al părții adverse. Cum prin concluziile orale nu s-au invocat cauze de nulitate absolută a hotărârii, instanța era obligată a se rezuma la analiza motivelor invocate prin acțiunea în anulare.
Reclamanta intimată a dovedit că are o creanță certă și lichidă în sensul prevăzut de art. 379 pct. 3 și 4 C. proc. civ., ca fiind și exigibilă, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosar și notificarea din 17 octombrie 2002.
în raport de probele administrate în cauză nu s-a putut reține inexistența clauzei compromisorii sau nelegalitatea facturilor emise, motiv pentru care, reținând legalitatea deciziei recurate s-a respins ca nefondat recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1036/2005. Comercial → |
|---|
