ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București nr. 1887/2003 V. Constanța a solicitat instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu V.F.D., A.V.A.B. București și SC V.S. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară înscris în Registrul de Transcripții, I.N.S., Argeș nr. 1101 din 08 februarie 1993.
Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 9 din 16 ianuarie 2004 a respins acțiunea reținând că nu s-a plătit cauțiunea prevăzută de dispozițiile art. 83 din O.G. 51/1998, fiind vorba de un litigiu în legătură cu creanțe cedate către A.V.A.B.
V. Constanța a declarat recurs împotriva sentinței invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că este lipsită de temei legal, pronunțată cu încălcarea legii, nu s-a ținut seama de faptul că nu a semnat contractul de garanție imobiliară și nici cel de împrumut fiind încălcate astfel prevederile art. 35 C. fam.
Prin acțiune a precizat că înțelege să se judece cu R.B. SA succesoare a B.A. și nu cu A.V.A.B., care prin contractul din 17 decembrie 1000 nu a preluat și creanța garantată cu contractul de ipotecă a cărui nulitate o invocă deoarece la data respectivă judecătoria respinsese o cerere a B.A., privind executarea silită asupra imobilului ce face obiectul contractului de ipotecă existând autoritate de lucru judecat.
Instanța în mod constant a reținut greșit că este debitoarea B.A. deci nu a luat nici un împrumut de la B.A. situație în care nu se putea reține calitatea de pârât a A.V.A.B.
Din raportul de expertiză pe care îl depune la dosar rezultă că nu a semnat contractul de garanție imobiliară.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive:
Rezultă din actele dosarului că SC V.S. SRL prin V.F.D. în baza contractului de credit din 5 februarie 1993 a obținut de la B.A. un credit garantat prin contractul de garanție imobiliară din 8 februarie 1993, reclamanta invocând faptul că nu a semnat contractul de garanție imobiliară solicită a se constata nulitatea acestuia.
Prin contractul de cesiune de creanță din 17 decembrie 1999, creanța respectivă a fost preluată de A.V.A.B., cu toate drepturile principale și accesorii.
în această situație, corect a reținut instanța calitatea de pârât a A.V.A.B. - ului, faptul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 83 din O.G. 51/1998, care impun plata unei cauțiuni la contestarea titlurilor și că nefiind plătită a dispus respingerea acesteia inclusiv față de cele două bănci ce au fost chemate în judecată. Fondul cauzei, respectiv dacă contractul de ipotecă este sau nu lovit de nulitate nefiind semnat de reclamantă dacă cu privire la această împrejurare există sau nu autoritate de lucru judecat, dacă s-au încălcat dispozițiile art. 35 alin. (2) C. fam., cu ocazia întocmirii contractului de împrumut sau ipotecă, neputând fi analizat.
Pentru motivele arătate a fost respins, ca nefondat, recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1023/2005. Comercial → |
|---|
