ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 1035 din 2 iulie 2004 a Judecătoriei Focșani s-a încuviințat executarea silită a titlului executor sentința civilă nr. 703/2004 a Tribunalului Vrancea la cererea creditoarei SC S.C. SA București.
Debitoarea SC R.B. SA, sucursala Vrancea a declarat apel împotriva acestei încheieri și a susținut că este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, iar hotărârea judecătorească nu a fost investită cu formulă executorie.
A arătat apelanta că încuviințarea executării s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 379 C. proc. civ., întrucât creanța pusă în executare nu este lichidă.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 141 din 16 septembrie 2004, a declinat competența de soluționare, în favoarea Tribunalului Vrancea.
S-a reținut în considerentele hotărârii că încheierea pronunțată de judecătorie are caracter necontencios, situație în care competența soluționării apelului aparține conform prevederilor art. 339 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalului Vrancea.
Debitoarea R.B. SA, sucursala Vrancea a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., text de lege care se aplică și în cazul încheierilor prin care s-a încuviințat executarea silită a unei hotărâri.
Recurenta a arătat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 339 alin. (3) C. proc. civ., text de lege care se aplică numai la ipotezele prevăzute în mod limitativ de legiuitor.
Recursul este fondat.
încuviințarea executării silită este prevăzută de Cartea III, referitoare la "dispoziții generale privitoare la procedurile necontencioase", iar potrivit art. 336 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "încheierea prin care se încuviințează cererea este executorie și supusă apelului".
Art. 3 alin. (2) C. proc. civ., dă în cauză competența Curților de Apel să judece apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că apelul declarat de debitoare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite este de competența Curții de Apel Galați.
în raport de obiectul litigiului dedus judecății, încuviințarea executării silite, în mod greșit instanța de apel a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 339 alin. (1) și (3) C. proc. civ.
Cererea de încuviințare a executării silite este o măsură cu caracter necontencios luată de președinte, ea este soluționată în complet de judecată, iar încheierea pronunțată în cauză este supusă apelului în condițiile art. 336 alin. (2) C. proc. civ.
Așa fiind, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 339 C. proc. civ., care prevăd că "apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de președintele tribunalului sau al curții de apel se judecă de completul instanței respective".
De altfel, art. 331 C. proc. civ., prevede expres cazurile în care se aplică procedura necontencioasă, iar cererea de încuviințare a executării silite nu se regăsește între acestea.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 3731C. proc. civ., instanța și nu președintele este cea care încuviințează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
în raport de considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ., s-a admis recursul debitoarei, s-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza aceleeași instanțe pentru judecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1145/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1200/2005. Comercial → |
|---|
