ICCJ. Decizia nr. 1200/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara, a solicitat validarea popririi debitoarei SC E.M.J.L. SRL, în mâinile terțului poprit SC A.C. SRL Arad, până la concurența sumei de 12.058.759.558,65 lei.
Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 3710 din 30 iunie 2004, a respins cererea, considerând că între debitor și B.C.C. SA a intervenit o cesiune de datorie.
Curtea de Apel Timișoara, sesizată cu apelul declarat de creditoare, prin decizia nr. 330 din 13 octombrie 2004, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Arad, caracterizând cererea formulată, drept contestație la executare.
Judecătoria, prin sentința nr. 6504 din 7 decembrie 2004, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare, în favoarea Curții de apel și constatând conflict negativ de competență a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție .
Instanța supremă este sesizată printr-un conflict de competență atipic, cu calificarea contradictorie a unei cereri adresate instanțelor judecătorești, pe care, în scopul aplicării corecte a legii o va soluționa.
Calificarea dată, cererii formulată de creditoare, de către curtea de apel este greșită; aceasta nu poate fi caracterizată decât ca o cale ordinară de atac declarată împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie întrucât îndeplinește condițiile de formă și de fond ale apelului.
în motivarea cererii, declarată "apel" de creditoare, sunt mențiunile prevăzute de art. 287 C. proc. civ., pentru a nu exista nici o îndoială cu privire la natura juridică a acțiunii formulate.
Judecătorii nu au analizat decât precizările introductive evocate de apelantă, care fac într-adevăr trimitere la dispozițiile art. 399-402 C. proc. civ., fără însă a parcurge criticile aduse sentinței, ca motive de apel și care vizează aspectele de fond ale litigiului, nu incidente la executare.
Procedând astfel, judecătorii au încălcat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ.
Conținutul acestor reglementări obliga instanța să ceară părților explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept și să pună în dezbateri orice împrejurare de fapt ori de drept, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
De altfel, creditoarea nu avea interesul promovării unei contestații la executare cât timp executarea cerută de ea a fost respinsă; iar dispozițiile art. 3999 C. proc. civ. deschid această cale împotriva executării silite sau a oricărui act de executare.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a apelului declarat împotriva sentinței nr. 3710 din 30 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Arad, la Curtea de Apel Timișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1118/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1114/2005. Comercial → |
|---|
