ICCJ. Decizia nr. 1205/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La 16 octombrie 2003, Biroul Executorului judecătoresc S. și N. a solicitat Judecătoriei sector 4 București, executarea silită cerută de creditoarea SC D.A. SA împotriva debitoarei B.C.R. SA, privind titlul executoriu: convenție cadru autentificată sub nr. 1345 din 8 noiembrie 1996, pentru plata sumei de 19.418.578 dolari S.U.A.
Prin încheierea din 24 octombrie 2003, Judecătoria sector 4 București a respins cererea de executare silită ca neîntemeiată.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris, fiind formulat cu depășirea termenului de 3 ani, prevăzut de art. 405 C. proc. civ.
Apelul declarat de creditoarea SC D.A. SA București împotriva hotărârii menționate, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 41/ A din 14 ianuarie 2003.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că termenul de prescripție de 3 ani pentru punerea în executare a titlului executoriu, convenția cadru din 8 noiembrie 1996 s-a împlinit cel mai târziu la 31 august 2001, după cum a reținut instanța de fond.
Instanța a înlăturat ca nefondată susținerea apelantei în sensul întreruperii cursului prescripției prin introducerea de către reclamantă, împotriva pârâtei, a unei cereri în pretenții, plata a 14.000.000 dolari S.U.A., întrucât această acțiune de drept comun prin care se tindea la obținerea unui titlu executoriu, nu putea să întrerupă o executare silită întemeiată pe un alt titlu executoriu.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea la 2 aprilie 2004 în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că greșit s-a respins cererea de executare silită ca prescrisă, prin neluarea în considerare a întreruperii și suspendării cursului prescripției pe perioada 3 februarie 1998 - 10 octombrie 2002, cât a fost pe rol și s-a soluționat irevocabil, acțiunea de obligare a debitoarei la continuarea aporturilor și s-a decis cu privire la validitatea convenției din 8 noiembrie 1996.
Prin încheierea din 8 februarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a scos din cauză debitoarea B.C.R. SA București, reținând că potrivit art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 18/2004 cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 85/2004, A.V.A.S., se subrogă în drepturile și obligațiile B.C.R. în toate procesele și cererile pe rolul instanțelor judecătorești ori arbitrale, în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele și orice alte obligații ori pretenții izvorâte din activitatea desfășurată de B.
Cu adresa înregistrată sub nr. 5862 din 11 februarie 2004, recurenta creditoare SC D.A. SA București a cerut să se ia act că renunță la cererea de executare silită a debitoarei SC B.C.R., având în vedere că a încheiat cu noua debitoare A.V.A.S., contractul de tranzacție nr. 17669 pe temeiul căruia debitul ce face obiectul titlului executor, reprezentând vărsăminte restante la capitolul social neplătite și dobânzi aferente a fost achitat. Cu adresa din 8 noiembrie 2004, Biroul executorilor judecătorești S. și N., a renunțat la cererea de executare silită a debitoarei B.C.R.
Ca urmare, creditoarea a cerut admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și să fie respinsă cererea sa de executare silită ca rămasă fără obiect.
Anexă la cererea de renunțare la executare silită, creditoarea a depus contractul de tranzacție intervenit între SC D.A. SA și A.V.A.S. în 24 noiembrie 2004.
în ședința de astăzi debitoarea prin reprezentantul prezent la dezbateri a cerut să se ia act de renunțarea la cererea de executare silită.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Cererea creditoarei de renunțarea la executare silită se întemeiază pe art. 246 C. proc. civ.
Potrivit prevederilor dispoziției legale citate, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
în speță, renunțarea la judecată s-a făcut de creditoarea reclamantă în scris, în faza de recurs, iar debitoarea a fost de acord, conform susținerilor orale în ședința de judecată, fiind îndeplinite condițiile alineatului 4 al art. 246 C. proc. civ., respectiv acordul celeilalte părți, în cazul renunțării după dezbaterea fondului.
în aceste condiții, dispozițiile legale privind renunțarea la judecată fiind îndeplinite, recursul a fost admis și prin admiterea apelului aceleiași părți, încheierea Judecătoriei sector 4 București din 24 octombrie 2003 a fost schimbată în tot, în sensul că s-a luat act de renunțarea creditoarei la cererea de executare silită împotriva debitoarei A.V.A.S.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1195/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1208/2005. Comercial → |
|---|
