ICCJ. Decizia nr. 1580/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Creditoarea B.R. SA, sucursala Timișoara, a solicitat validarea popririi debitoarei SC E.M.J.L. SRL Arad, în mâinile terțului poprit SC C.M. SRL Arad, până la concurența sumei de 12.058.759.558,65 lei.
Judecătoria Arad, prin sentința civilă nr. 2832 din 27 mai 2004, a respins cererea creditoarei, considerând că între debitor pe de o parte și B.C. Carpatica și B.R.D., pe de altă parte, a intervenit o cesiune de creanță anterioară înființării popririi.
Curtea de Apel Timișoara, sesizată cu apelul declarat împotriva sentinței sus menționate, prin decizia civilă nr. 351 din 20 octombrie 2004, declină competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Arad, caracterizând cererea formulată drept contestație la executare.
Judecătoria, prin sentința civilă nr. 138 din 13 ianuarie 2005, declină, la rândul său, competența de soluționare în favoarea curții de apel și constatând conflictul negativ de competență înaintează cauza înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța Supremă este sesizată cu un conflict atipic de competență, determinat de calificarea contradictorie a unei cereri adresată instanțelor judecătorești.
Calificarea dată cererii formulată de creditoare, de către curtea de apel este greșită, motiv pentru care competența de soluționare va fi stabilită la această instanță.
Cererea nu poate fi caracterizată decât ca o cale ordinară de atac, declarată împotriva hotărârii pronunțată de judecătorie, întrucât îndeplinește cerințele de fond și de formă ale apelului.
în motivarea cererii declarată "apel" de creditoare, sunt mențiunile prevăzute de art. 287 C. proc. civ., pentru a nu exista nici o îndoială cu privire la natura acțiunii formulate.
Judecătorii nu au analizat decât precizările introductive evocate în declarația de apel, care fac într-adevăr trimitere la prevederile art. 399 - art. 402 C. proc. civ., fără însă a parcurge criticile aduse sentinței atacate, ca motive de apel ce vizează excepții și aspecte de fond ale litigiului, nicidecum incidente la executare.
Procedând astfel, judecătorii au nesocotit prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora instanța este obligată să ceară părților explicații cu privire la motivarea în drept și la situația de fapt, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.
De altfel, creditoarea nu avea înțelesul promovării unei contestații la executare, cât timp executarea cerută de ea a fost respinsă; dispozițiile art. 399 și urm. C. proc. civ., deschid această cale împotriva executării silite sau oricărui act de executare.
Așa a fost, înalta Curte de Casație și Justiție, a calificat cererea formulată de creditoare, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 2832 din 27 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Arad, a stabilit competența de soluționare la Curtea de Apel Timișoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1695/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1720/2005. Comercial → |
|---|
