ICCJ. Decizia nr. 1692/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 1637/23 februarie 2004, a admis în parte acțiunea reclamantei S.N.P. P. SA, sucursala PECO Bihor - Oradea și a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, agenția Teritorială Cluj la plata sumei de 65.690.037 lei contravaloare produse petroliere și la 4.706.403 lei cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea reclamantei față de pârâtele SC P. SA Ploiești și S.N.P. P. SA București, sucursala Arpechim Pitești.
Prin decizia civilă nr. 413 din 27 mai 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Cluj declarat împotriva hotărârii instanței de fond.
împotriva menționatei decizii aceeași pârâtă a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
La termenul din 11 martie 2005, înalta Curte a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 2821C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de soluționare a recursului pe fondul său.
Excepțiile invocate sunt întemeiate.
în speță hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 7208C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.
Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este generat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV din Codul de procedură civilă: Apelul.
Prin urmare, în cauza de față, Curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până la 200 milioane lei iar potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului.
Așa a fost, înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, a casat decizia instanței de apel și a făcut aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (6) a trimis cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea căii de atac cu respectarea prevederilor art. 2821 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1695/2005. Comercial → |
|---|
