ICCJ. Decizia nr. 1862/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 10019 din 2 septembrie 2003 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de A.P.A.P.S. București, Succesoarea F.P.S., prin care solicitase obligarea pârâtei SC N. SA București la plata sumei de 23.313.353 lei daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1998, calculate în raport de taxa de scont B.N.R., reținând că nu s-a dovedit data scadenței dividendelor și deci a curgerii daunelor, interese moratorii.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia comercială nr. 92/ A din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că dividendele datorate reclamantei s-au stabilit prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 1999, dar că reclamanta n-a probat data la care această hotărâre ar fi fost publicată în M. Of. și deci ar fi devenit executorie, data menționată de ea ca dată de la care ar fi început să curgă daunele moratorii, 16 aprilie 1999, fiind stabilită arbitrar.
în consecință, în final, deși se reține că aceste daune sunt datorate în temeiul art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., se menține soluția instanței de fond de respingere a acțiunii, nefiind probată data scadenței.
Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenta critică decizia din apel pentru greșita interpretare a dispozițiilor art. 130 alin. ultim din Legea nr. 31/1990 cu privire la data la care hotărârile A.G.A. devin executorii.
Plata dividendelor cuvenite pentru anul 1998 a fost decisă prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 1999, dată la care s-a probat bilanțul contabil pentru anul 1998 și la care s-a născut și raportul de drept de creanță ce-i conferă ei dreptul de a solicita oricând plata dividendelor, întârzierea plății determinând curgerea daunelor, moratorii în temeiul art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com.
Recursul este întemeiat:
în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., curtea, analizând recursul formulat, constată din oficiu, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 2821C. proc. civ., așa cum erau ele în vigoare la data pronunțării deciziei recurate.
Potrivit acestor dispoziții legale imperative, nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărâri date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 200 milioane lei, cuantum modificat ulterior, prin Legea nr. 195/2004, dată ulterior pronunțării deciziei recurate.
Cum sentința de fond a fost pronunțată după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, act normativ ce introduce apelul și în materie comercială, instanța investită cu o asemenea cale de atac trebuia s-o analizeze prin prisma dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data pronunțării sentinței de fond și în temeiul dispozițiilor art. 84 C. proc. civ., s-o califice în consecință.
Pronunțându-se asupra unui apel cu încălcarea dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., într-un litigiu sub 200 milioane lei, instanța a pronunțat o decizie nelegală, în complet nelegal constituit, cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, așa încât recursul urmează a fi admis în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2), coroborat art. 304 pct. 1 și 5 C. proc. civ., motiv pentru care decizia va fi casată iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, ca recurs.
Cu ocazia rejudecării pricinii instanța a analizat și motivele invocate de recurentă cu privire la fondul pricinii.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1733/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1143/2005. Comercial → |
|---|
