ICCJ. Decizia nr. 2076/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 4 iulie 2003, creditorul urmăritor M.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să încuviințeze transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute la SC P. SA Brașov și SC C. SA Sfântu Gheorghe de către debitorul urmărit D.G., arătând că asupra acestor acțiuni a fost instituit sechestru judecătoresc definitiv în dosarul execuțional, aflat pe rolul B.E.J. D.S.E.
Prin sentința nr. 3488/ S din 17 septembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea astfel cum a fost formulată.
în motivarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că, în baza sentinței nr. 5333 din 30 aprilie 2001 a Judecătoriei Brașov, investită cu titlu executoriu, pârâtul datorează reclamantului suma de 7.000 mărci germane și cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 27 iunie 2002, dată în camera de consiliu, Judecătoria Brașov a încuviințat executarea silită a titlului executoriu menționat.
S-a format dosarul execuțional pe rolul B.E.J. D.S.E.
Din certificatul depus la dosar rezultă că pârâtul deține 875 acțiuni la SC P. SA Brașov și 35 acțiuni la SC C. SA Sfântu Gheorghe, având regimul juridic reglementat prin O.U.G. nr. 28/2002.
împotriva hotărârii primei instanțe debitorul a declarat apel, criticile, privind încălcarea dispozițiilor privind caducitatea sechestrului asigurător, păstrarea în mod abuziv a acțiunilor de către executorul judecătoresc și încuviințarea transferului dreptului de proprietate fără stabilirea valorii de tranzacționare.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 10/ Ap din 29 ianuarie 2004, a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că, exercitând calea de atac menționată, debitorul formulează critici cu privire la soluționarea unui capăt de cerere cu a cărui examinare instanța de fond nu a fost investită.
împotriva acestei din urmă hotărâri debitorul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul a susținut că prima instanță a admis cererea de transfer a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, fără a stabili dacă acest transfer acoperea debitul reclamat.
în fine, acțiunile fiind achitate pe o perioadă care depășea termenul legal, transferul dreptului de proprietate nu se putea face decât printr-un acord bilateral.
în concluzie, debitorul a solicitat instanței de recurs să stabilească dacă transferul dreptului de proprietate, creanța a fost stinsă prin plată în totalitate sau parțial, în acest din urmă caz, urmând a se stabili diferența de achitat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
în cauză, obiectul cererii privește încuviințarea transferului dreptului de proprietate asupra unui anumit număr de acțiuni deținute de debitorul urmărit, în favoarea creditorului urmăritor.
Declarând apel, debitorul a formulat critici ce nu privesc modul de soluționare a cauzei, în limitele sesizării.
Ca atare, în mod judicios instanța de control a respins apelul declarat de debitor, așa încât decizia atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Este de reținut, de altfel, că debitorul, declarând recurs, nu a invocat nici unul din cazurile, prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și nici nu a formulat critici ce ar putea fi încadrate în unul dintre acestea.
Astfel, fără a critica transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor transmise în condițiile excepției legal prevăzute de la regula generală a tranzacționării, debitorul formulează o cerere nouă în recurs, cu referire la stabilirea stingerii integrale prin plată în această modalitate sau acoperirea parțială a creanței.
Ori, o astfel de cerere nu poate fi soluționată în cadrul recursului, în raport de natura, efectele și limitele judecării cauzei în recurs.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul declarat de debitorul - urmărit, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2061/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2079/2005. Comercial → |
|---|
