ICCJ. Decizia nr. 2087/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 decembrie 2000, reclamantul F.P.S. București (în prezent A.V.A.S. București) a chemat în judecată pe pârâta SC T.P. SA Brașov, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe acesta la plata sumei de 20.595.581 lei, reprezentând daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
în motivarea cererii reclamantul arată că deși pârâta i-a achitat dividendele stabilite în bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997, aprobat prin hotărârea A.G.O.A. din 30 martie 1998, totuși plata acestora a făcut-o cu întârziere, astfel că pe perioada 16 aprilie 1998 - 21 octombrie 1998, când s-a efectuat ultima plată, pârâta îi datorează cu titlu de daune interese moratorii în sumă de 20.595.881 lei, potrivit calculului anexat la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 469/ C din 10 aprilie 2001, Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că prin achitarea cu întârziere a dividendelor ar fi suferit vreo pagubă și că potrivit art. 43 C. com., dobânda comercială ce poate fi solicitată în baza unei reglementări legale privind nivelul dobânzii se calculează potrivit dobânzii medii de referință a B.N.R., ori în cauză, reclamantul a cerut daune la nivelul dobânzii bancare bonificate de B.R.D., pentru acordarea căreia, prima instanță a apreciat că nu există nici un temei.
Apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva menționatei sentințe a fost respins prin decizia nr. 538/ Ap din 26 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ.
Această decizie a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3936 din 15 octombrie 2003, prin care s-a admis recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe de apel pentru completarea probatoriului privind dobânda, respectiv stabilirea dobânzii de referință practicată de B.N.R.
în rejudecare după casare reclamanta a depus un calcul al dobânzilor la nivelul dobânzii de referință a B.N.R., din care a rezultat suma de 16.274.884 lei.
Ca urmare, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 7/ Ap din 23 ianuarie 2003, ținând cont și de îndrumările din decizia de casare, a admis apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva sentinței nr. 469 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta să o plătească acesteia suma de 16.274.884 lei, cu titlu de daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor anului 1997.
Totodată, prin aceeași decizie au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că, deși bilanțul contabil pentru exercițiul financiar al anului 1997 a fost aprobat de A.G.A. din 30 martie 1998, dată de la care dividendele au devenit exigibile, totuși pârâta a achitat sumele datorate cu acest titlu cu întârziere (ultima plată fiind efectuată abia la 21 octombrie 1998, astfel că aceasta datorează, în temeiul art. 1084 din C. civ., daune interese la nivelul dobânzii practicate de B.N.R., așa cum rezultă din calculul subsidiar depus de reclamantă în rejudecare.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta A.P.A.P.S. București, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susține reclamanta în esență, că plata cu întârziere a dividendelor angajează răspunderea societății care în cadrul raporturilor juridice comerciale cuprind dobânzile comerciale potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 1088 C. civ., cu cele ale art. 43 C. com. și că atâta timp cât pârâta i-a achitat cu întârziere dividendele, aceasta îi datorează daune interese la nivelul dobânzii practicată de băncile comerciale, în speță la nivelul dobânzii acordată de B.R.D., la care au depozite constituite pe o perioadă determinată și care, dacă se ia în calcul, i se cuvin cu acest titlu, daune interese moratorii în sumă de 20.595.881 lei și nu numai în sumă de 16.274.884 lei, așa cum a apreciat greșit instanța de apel, care a avut în vedere, la stabilirea cuantumului sumelor datorate, dobânda de referință a B.N.R., care nu era aplicabilă în cauză, din moment ce depozitele sale au fost constituite la B.R.D. și ca atare, pentru acoperirea prejudiciului, pretențiile sale trebuiau raportate la nivelul dobânzii practicate la această bancă și nu la nivelul celei acordată de B.N.R. (care este inferioară).
în consecință, reclamanta solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate și admiterea în totalitate a acțiunii, în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor interese moratorii în sumă de 4.320.997 lei până la concurența sumei de 20.595.881 lei solicitată în baza calculului inițial.
Recursul reclamantei nu este fondat.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că prin decizia de casare nr. 3936/2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, s-a statuat că, potrivit art. 43 C. com., debitele comerciale, lichide și plătibile în bani, produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile, în speță de la data aprobării bilanțului anual contabil.
în ceea ce privește nivelul dobânzii, instanța de casare, a hotărât că acesta este cel al dobânzii de referință al B.N.R. și nu cel practicat de societățile bancare în cazul contractelor de depozit bancar, admisibil doar în cazul unor atari contracte, a căror existență nu s-a dovedit.
Cum potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului și cum nivelul dobânzii aplicabil în speță reprezintă o problemă dezlegată de drept, se constată că susținerile reclamantei în sensul că i s-ar fi cuvenit daunele interese la nivelul dobânzii practicate de B.R.D., respectiv suma de 20.595.881 lei, nu mai pot fi luate în discuție, din moment ce instanța de apel s-a conformat la adoptarea deciziei atacate îndrumărilor primite de la instanța de recurs și a acordat reclamantei, în baza dispozițiilor coroborate ale art. 1088 C. civ., cu cele ale art. 43 C. com., numai daunele interese la nivelul dobânzii practicată de B.N.R., așa cum s-a dispus prin decizia de casare.
în concluzie, cum decizia de casare nu a fost anulată, eventual prin exercitarea împotriva acesteia a unei căi extraordinare de atac, criticile formulate de reclamantă în recurs, împotriva hotărârii instanței de apel, motiv că această instanță i-a acordat daunele interese la nivelul dobânzii practicate de B.N.R. (adică așa cum s-a dispus prin deciziile de casare) și nu la nivelul celei practicată de B.N.R., așa cum a solicitat prin acțiune, nu au nici un suport legal și urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Așa fiind, s-a respins recursul recurentei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2083/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2086/2005. Comercial → |
|---|
