ICCJ. Decizia nr. 2056/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 29 mai 2003, reclamanta SC R. SA, direcția Dolj, a chemat în judecată pârâta N.I.A., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să o oblige pe aceasta la plata sumei de 674.824 lei, reprezentând contravaloarea prestațiilor telefonice de care a beneficiat și nu le-a achitat.
Prin sentința nr. 5479 din 22 septembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâta menționată, prin moștenitor N.I.P., să plătească reclamantei 674.824 lei, reprezentând prestații telefonice și 53.282 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 54 din 27 noiembrie 2003, a respins apelul declarat de pârâtul N.I.P., împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul a declarat recurs.
La termenul de judecată din 24 martie 2005, fixat pentru judecarea recursului, Curtea a dispus repunerea părții în termenul de declarare a căii de atac și a pus în discuție excepția de necompetență materială a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a repune partea în termenul de exercitare a căii de atac, Curtea a avut în vedere exercitarea recursului în condițiile art. 301 C. proc. civ., dar cu neobservarea dispozițiilor art. 302 din același cod, așa cum rezultă din adresa nr. 179 din 7 ianuarie 2004. în acest context, recursul cu care a fost sesizată, secția comercială a înaltei Curți de Casație și Justiție, constituie o revenire la calea de atac primară, exercitată în condițiile menționate, cu respectarea dispozițiilor art. 103 alin. (2) C. proc. civ.
Asupra excepției de necompetență materială:
Potrivit art. 2821alin. (1) C. proc. civ., în redactarea în vigoare la data pronunțării sentinței atacate, nu sunt supuse apelului, între altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță, privind cererile privind obligarea la plata unei sume de până la 200 milioane lei.
în raport de valoarea făcând obiectul cererii cu a cărei soluționare a fost sesizat Tribunalul Dolj, inferioară limitei stabilite prin art. 2821alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească nu era supusă apelului.
Ca atare, Curtea de Apel Craiova trebuia să califice corespunzător calea de atac exercitată de pârât și să se pronunțe ca instanță de recurs, competentă potrivit art. 3 C. proc. civ.
Prin urmare, instanța menționată s-a pronunțat asupra unei căi de atac neprevăzute de lege, contrar normelor atributive de competență, cu referire la textul menționat, raportat la art. 2821din același cod.
Ori, normele privind desfășurarea procesului civil, cu referire la competența instanțelor și căile de atac cărora hotărârile judecătorești sunt supuse sunt imperative, de ordine publică, așa încât este nulă orice hotărâre pronunțată cu nesocotirea lor.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a dispus repunerea în termen, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea judecării recursului declarat de pârât împotriva hotărârii primei instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2060/2005. Comercial → |
|---|
