ICCJ. Decizia nr. 2102/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2616 din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC R.M. SRL și pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Dâmbovița, a fost obligată să restituie reclamantei suma de 112.304.885 lei, reprezentând plăți nedatorate, la 62.892.012 lei dobânzi și la 11.202.876 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea a fost confirmată prin decizia nr. 401 din 25 mai a Curții de Apel Ploiești, în urma respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că între părți s-a încheiat la 12 februarie 2001, contractul pentru livrarea de carburanți, în care s-a stipulat că prețul de livrare este cel în vigoare la data livrării în condiții franco depozit vânzător. Că la 26 mai 2001 pârâta a livrat reclamantei carburanți fără să includă taxa de drum aferentă în sumă de 168.752.170 lei.
Ulterior pârâta a reținut suma de 112.304.885 lei din cea achitată de reclamantă cu titlu de contravaloare produse petroliere, iar pentru diferență a formulat acțiunea de față.
Ambele instanțe au stabilit că prețul real al vânzării este cel din facturile emise la data de 26 mai 2001, așa încât suma ce face obiectul facturii din 12 iunie 2001 nu este datorată.
Pârâta S.N.P. P. SA, sucursala Dâmbovița, a declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat pe motivul, privind cuantumul dobânzilor cu atât mai mult cu cât în această fază procesuală s-a efectuat o expertiză contabilă în acest sens.
S-a invocat că motivarea hotărârii este contradictorie și aceasta s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii fără a se avea în vedere clauza de la art. 5 din contract, în care s-a stipulat că prețul de vânzare se stabilește la data livrării, condiția fiind franco-depozit vânzător. Că prețul se stabilește la data livrării în condițiile modificării acestuia în cazul livrărilor succesive la date diferite în timp.
în ultimul motiv recurenta a arătat că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză ce s-a dispus în cauză nici cu privire la fondul litigiului și nici referitor la contravaloarea dobânzilor legal datorate.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează:
Pârâta a invocat la instanța de apel în cererea formulată că tribunalul în mod greșit a acordat dobânzile în cuantumul solicitat de reclamantă prin acțiune, fără a cere modul de calcul al acestora și fără a verifica dacă au fost corect calculate.
Curtea de Apel însă a omis să se pronunțe asupra acestui motiv cu care a fost sesizată, conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
în raport de cele mai sus reținute, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (4) C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de pârâți împotriva deciziei instanței de apel, a fost casată și cauza s-a trimis spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2091/2005. Comercial → |
|---|
