ICCJ. Decizia nr. 2321/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2321/2005
Dosar nr. 5806/2004
Şedinţa publică din 5 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9589/2003 reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinţi a chemat în judecată pe pârâtele C.F.R. M., regionala C.F.R. Craiova, pentru plata sumei de 40.289.155 lei contravaloare marfă lipsă, contravaloare motorină cu cheltuieli de judecată aferente şi SC P. SA Ploieşti, pentru plata sumei de 977.466 lei taxe de transport aferente cantităţii de 2.220 Kg. motorină constatată lipsă la recepţie.
În aceeaşi cauză a formulat cerere reconvenţională SC P. SA Ploieşti, pentru suma de 977.466 lei contravaloare tarife transport, în contradictoriu cu C.F.R. M. SA Bucureşti, sucursala Mehedinţi şi S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala Petrobrazi.
Prin sentinţa nr. 3819 din 11 decembrie 2003, Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei şi cererea reconvenţională a pârâtei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că vagonul, încărcat cu motorină a fost preluat de la producătorul din Ploieşti fără obiecţii de către transportatorul feroviar, iar la destinaţie a ajuns cu raport de eveniment, sigilii lipsă şi lipsă 2220 kg motorină.
Apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 183 din 1 martie 2004, reţinând că sentinţa atacată cu apel este legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinţi a declarat recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 299-308 C. proc. civ. şi a susţinut ca fiind evidentă culpa C.F.R.
Recursul reclamantei este nefondat.
Potrivit art. 83.1 din R.T. pe căile ferate din România, aprobat prin OG nr. 41/1997, „Calea ferată este răspunzătoare pentru paguba care rezultă din pierderea totală sau parţială şi din avarierea mărfii survenită din momentul primirii la transport şi până la eliberare".
În speţă, în timpul procesului, pârâta, cărăuş feroviar, a achitat datoria către reclamantă prin ordinul de plată din 5 august 2003.
Că s-a constatat achitarea şi a sumei de 40.285.000 lei s-a reţinut şi în hotărârea recurată unde, s-a detaliat concret plăţile efectuate de cărăuş.
Aşadar hotărârea recurată prin care s-a menţinut ca temeinică şi legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond, este corectă, iar recursul reclamantei se priveşte a fi neîntemeiat şi se va respinge ca atare.
De altfel reclamanta nu a menţionat în cererea de recurs în care dintre situaţiile de la pct. 1-10 al art. 304 C. proc. civ., se încadrează cererea sa care să justifice modificarea, respectiv casarea hotărârii pronunţată de instanţa de apel, încât recursul acesteia, în temeiul art. 3121 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala Mehedinţi, împotriva deciziei nr. 183 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2320/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2363/2005. Comercial → |
|---|
