ICCJ. Decizia nr. 2385/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2385/2005
Dosar nr. 6103/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 septembrie 2000, reclamanta SC V.A.G.L. SRL Hunedoara, a solicitat ca, prin hotărârea se va pronunţa în cauză, în contradictoriu cu pârâţii F.P.S., direcţia teritorială Arad, Serviciul Teritorial Hunedoara, SC R. SA Hunedoara, SC V.E. SA Focşani, SC I.F. SA Arad, F.B.C. şi SC S.S.G.I.G. SA Bucureşti, instanţa de judecată să dispună anularea licitaţiei electronice desfăşurată la data de 29 august 2000 pe piaţa R.A.A.D.A.Q., pentru vânzarea unui procent de 40%, respectiv 40.534 acţiuni, din acţiunile deţinute de pârâtul F.P.S. la pârâta II, SC R. SA Hunedoara.
Urmare confuziilor înregistrate la prima licitaţie, s-a făcut precizarea că vânzarea acţiunilor va fi valabilă doar în cazul tranzacţionării întregului pachet de acţiuni.
La licitaţia din 29 august 2000, această condiţie nu a fost respectată, vânzându-se numai 38.534 acţiuni.
Prin sentinţa nr. 229 din 20 septembrie 2000, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat licitaţia electronică.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2003, a admis recursul declarat de pârâta A.P.A.P.S., împotriva hotărârii primei instanţe şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Hunedoara.
Prin sentinţa nr. 3045/ CA din 4 decembrie 2003, Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat licitaţia electronică desfăşurată la data de 29 august 2000, pe piaţa R.A.S.D.A.Q., având ca obiect un număr de 40.534 acţiuni deţinute de A.P.A.P.S. la pârâta SC R. SA Hunedoara.
S-a reţinut că prin caietul de sarcini, precum şi cu ocazia anulări licitaţiilor anterioare, valabilitatea vânzării a fost condiţionată de tranzacţionarea întregului pachet de acţiuni deţinute de A.P.A.P.S. la pârâta II.
Ori, din actele dosarului rezultă că această condiţie nu a fost îndeplinită nici la licitaţia din 29 august 2000.
Ca atare, licitaţia menţionată este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării prevederilor OG nr. 88/1997.
Împotriva hotărârii primei instanţe, pârâta A.P.A.P.S. a declarat apel, susţinând că licitaţia s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor legale.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 70/ A din 5 martie 2004, a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că faţă de condiţia de valabilitate a vânzării înscrisă în caietul de sarcini, cu referire la tranzacţionarea în parte a pachetului de acţiuni, în mod judicios prima instanţă a apreciat asupra caracterului întemeiat al cererii de anulare a licitaţiei.
Împotriva acestei din urmă încheieri, pârâta A.P.A.P.S. a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că licitaţia s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute în caietul de sarcini şi Regulamentul nr. 13/1999.
Nu s-a vândut întregul pachet de acţiuni, ca urmare a renunţării de către SC B.A. SRL la un număr de 2000 acţiuni cumpărate.
În consecinţă, neîndeplinirea condiţiei prevăzute în caietul de sarcini este rezultatul poziţiei adoptate de reclamantă, fără a se putea reţine culpa pârâtei I.
În concluzie, pârâta I a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat de aceeaşi parte şi schimbarea în tot a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pârâta I nu contestă că prin licitaţia din 29 august 2000, nu s-a tranzacţionat întregul pachet de acţiuni afectat înstrăinării pe această cale.
Totodată, această parte nu contestă nici condiţionarea valabilităţii licitaţiei de vânzarea întregului pachet de acţiuni.
Într-adevăr, prin caietul de sarcini s-a stabilit că „în toate cazurile Comisia de licitaţie invalidează licitaţia dacă nu se vinde întreg pachetul de acţiuni oferit la vânzare".
Rezultă aşadar că pachetul de acţiuni nu a fost integral tranzacţionat şi, în consecinţă, în mod greşit, contrar dispoziţiei menţionate din caietul de sarcini, Comisia de licitaţie a validat licitaţia.
În consecinţă, în mod legal prima instanţă a admis acţiunea şi a anulat licitaţia din 29 august 2000.
Situaţia de fapt, corect reţinută de prima instanţă, nu a fost infirmată în apel.
Totodată, pârâta II nu a propus probe din care să rezulte că, pentru licitaţia din 29 august 2000, condiţia de validare a licitaţiei, înscrisă în caietul de sarcini, nu mai producea efecte, fiind anulată, respectiv că licitaţia organizată pentru această dată privea o altă ofertă de vânzare, cu alte condiţii de validitate.
Ca atare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pârâta I susţine că netranzacţionarea întregului pachet de acţiuni se datorează unei cauze străine, respectiv conduitei reclamantei.
Ori, din actele dosarului, cu referire la caietul de sarcini, rezultă că pârâta I a făcut ofertă certă, neechivocă, privind vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de pârâta II.
Pârâta I nu pretinde că a revocat oferta în termen şi a făcut o nouă ofertă în alte condiţii.
Ca atare, nu poate fi reţinută culpa reclamantei şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii acesteia, atâta timp cât aceasta din urmă nu are nici un drept privitor la facerea ofertei, cu referire la caietul de sarcini, iar obiectul cauzei privea exclusiv examinarea condiţiilor de desfăşurare a licitaţiei, cercetarea judecătorească ducând la concluzia, conform probatoriului administrat în cauză, a neîndeplinirii condiţiilor de validare a licitaţiei stabilită de ofertantă.
Ori, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţa este obligată a se pronunţa în limitele sesizării.
Drept urmare, criticile formulate de pârâta II se constată a fi neîntemeiate.
În concluzie, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 70 din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2382/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2401/2005. Comercial → |
|---|
