ICCJ. Decizia nr. 2452/2005. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 2452/2005

Dosar nr. 60/2005

Şedinţa publică din 7 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 10 octombrie 2003, precizată ulterior, reclamanta SC P. SA Bistriţa a chemat în judecată pârâtele SC B.P., sucursala Bistriţa-Năsăud şi SC T. SRL, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se anuleze vânzarea la licitaţie publică a imobilelor înscrise în C.F. Bistriţa, consemnată în procesul verbal de licitaţie imobiliară din 7 februarie 2003, organizată în dosarul de executare nr. 298/2002.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 7 februarie 2002 executorul judecătoresc a organizat licitaţie cu strigare pentru vânzarea imobilelor proprietatea reclamantei la cererea creditorului urmăritor SC B.P. Imobilele au fost adjudecate la preţul de 1.660.000.000 lei de către pârâta SC T. SRL Bistriţa.

Adjudecatara s-a angajat ca diferenţa de preţ în cuantum de 1.334.000.000 lei să o achite conform dispoziţiilor art. 515 C. proc. civ., în rate, ultima tranşă urmând să fie achitată până la data de 1 iunie 2003.

Reclamanta mai precizează că adjudecatara nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, astfel că se impune anularea vânzării.

De asemenea se susţine că înainte ca preţul să fi fost achitat integral de către adjudecatară, aceasta a ipotecat bunurile cumpărate pentru garantarea unui credit luat de la acelaşi creditor-urmăritor.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 512 şi urm. C. proc. civ.

Judecătoria Bistriţa prin sentinţa civilă nr. 1366 din 2 aprilie 2004 a respins acţiunea, ca nefondată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că în cazul cumpărării imobilului cu plata preţului în rate, cumpărătorul nu i-l va putea înstrăina sau greva fără încuviinţarea creditorilor-urmăritori, înainte de plata integrală a preţului, art. 518 alin. (5) C. proc. civ. Aceste dispoziţii sunt în favoarea creditorului-urmăritor astfel că numai el poate invoca încălcarea lor, respectiv grevarea imobilelor înainte de plata integrală a preţului. Ipotecarea imobilelor cumpărate de către pârâta SC T. SRL Bistriţa a fost făcută cu acordul creditoarei-urmăritoare SC B.P. SA, sucursala Bistriţa-Năsăud.

La data de 5 martie 2003, executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal privind distribuirea sumei rezultate din executarea silită, fără a cita părţile şi creditorii urmăritori, încălcând dispoziţiile art. 569 alin. (1) C. proc. civ.

Deşi reclamanta, conchide instanţa de fond, nu a avut posibilitatea de a contesta procesul verbal întocmit pentru distribuirea sumei rezultate din executare, are însă deschisă calea contestaţiei la executare, conform art. 399 şi urm. C. proc. civ., necitarea părţilor şi a creditorilor-urmăritori la distribuirea preţului nu constituie un motiv de anulare a vânzării la licitaţie.

Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta, criticile vizând faptul că instanţa în fond nu a analizat probele administrate respectiv recipisa, privind depunerea avansului de 10% din preţul licitaţiei de către SC R. SRL, prin care a dovedit că data depunerii este 10 februarie 2003 şi nu s-a pronunţat cu privire la neachitarea integrală a preţului până la data de 1 iunie 2003, vânzarea globală a celor două imobile, dacă suma instituită de creditoarea SC B.P. SA este cea cuprinsă în titlul executoriu şi modul cum executorul a determinat această sumă.

Criticile aduse mai vizează faptul că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 517 alin. (2) şi 518 alin. (5) C. proc. civ.

Faţă de cele invocate, în considerarea acţiunii promovate ca fiind contestaţie la executare, la data de 22 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, după punerea în discuţie a calificării căii de atac, a statuat că aceasta este aceea a recursului şi prin Decizia nr. 4590 din 29 septembrie 2004, în considerarea dispoziţiilor art. 299 alin. (3), astfel cum a fost completată prin Legea nr. 195/2004, pentru aprobarea OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Cu petiţia înregistrată la data de 15 noiembrie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva soluţiei instanţei de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate.

Se susţine că Decizia s-a pronunţat la data de 29 septembrie 2004, iar în şedinţa publică din 22 septembrie 2004 i-a fost respinsă cererea de a-şi consulta apărătorul şi că nu i-a fost comunicată Decizia deşi a solicitat acest lucru, şi că s-a modificat termenul în care se poate promova calea de atac.

Faţă de cele arătate solicită repunerea în termenul de declarare a recursului.

Pe fond se critică modul cum a fost interpretată acţiunea promovată, aceasta fiind o acţiune în anulare şi nu contestaţie la executare.

Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare.

La data de 22 septembrie 2004, s-a pus în discuţia părţilor, faţă de obiectul cauzei, calificarea căii de atac, apreciindu-se că este o contestaţie la executare întrucât se atacă procesul verbal de licitaţie întocmit de executorul judecătoresc şi califică calea de atac recursul.

Reprezentantul apelantei a solicitat termen să consulte un avocat, cerere respinsă de instanţa de apel, care în considerarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., a amânat pronunţarea pentru data de 29 septembrie 2003.

Deci nu se poate reţine că faţă de excepţia invocată recurenta nu cunoştea data pronunţării deciziei.

Prevederile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora, decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, actul de procedură urmând a se îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, iar în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării sunt prezentate în literatura de specialitate şi în practica judiciară ca reglementând instituţia repunerii în termen.

În concret art. 103 C. proc. civ., prevede un caz general de interpretare a termenelor procedurale fiind aplicabil şi în cazul termenului de recurs, dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite calea de atac.

Ori, susţinerile recurentei, nu justifică declararea recursului peste termenul legal, nefăcând dovada a fost în imposibilitatea exercitării acestuia, cu atât mai mult cu cât nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

Faţă de cele arătate în considerarea dispoziţiilor art. 103 şi art. 301 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA Bistriţa, împotriva deciziei nr. 4590 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 aprilie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2452/2005. Comercial