ICCJ. Decizia nr. 2442/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința arbitrală nr. 103 din 29 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I. a României și a Municipiului București s-a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta A.D.S., împotriva pârâtei SC A. SA Urziceni și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 230.088.102 lei și 18.805.286 lei cheltuieli arbitrale și s-a constatat rezilierea contractului de concesiune din 24 aprilie 2002, începând cu data de 27 martie 2003 pretențiile reclamantei solicitate au fost în sumă totală de 649.783.837 lei.
împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare A.D.S., iar Curtea de Apel București Apel, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 808 din 26 octombrie 2004, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și în consecință a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a VI-a comercială.
Tribunalul București, secția a VI-a comercială, investit cu soluționarea acțiunii în anulare, prin decizia nr. 10 din 14 februarie 2005, a invocat la rândul său excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, motiv pentru care, a declinat competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București și, în consecință a constatat ivirea conflictului negativ de competență, așa încât, dosarul a fost înaintat la înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu privire la conflictul negativ de competență curtea reține în primul rând că acest conflict s-a ivit în fața Tribunalul București, secția a VI-a comercială. întrucât aceasta, primind cauza prin declinare de competență de la Curtea de Apel București, secția a V-a comercială și, considerând la rândul ei, că nu este competentă să soluționeze cauza, pentru că, competența ar reveni Curții de Apel București, secția comercială, situație, în care conform art. 21 C. proc. civ., a trimis cauza înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru rezolvarea conflictului negativ.
Potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competența de a soluționa acțiunea în anulare revine instanței judecătorești imediat superioare instanței judecătorești prevăzută de art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
Litigiul arbitral a avut ca obiect două capete de cerere constatarea rezilierii contractului de concesiune încheiat de părți și plata debitului în sumă de 649.783.837 lei cu penalități de întârziere.
întrucât, tribunalul s-a pronunțat distinct asupra capătului de cerere privind rezilierea contractului de concesiune, competența de soluționare a cauzei în fond, în lipsa clauzei arbitrale, revine tribunalului.
Iar, conform art. 365 competența de soluționare a acțiunii în anulare revine instanței imediat superioare celei, prevăzute de art. 342 alin. (1) C. proc. civ., adică Curții de Apel București.
în consecință, curtea conform art. 22 C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre competență de soluționare a acțiunii în anulare formulată de reclamanta A.D.S., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Urziceni, la Curtea de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2421/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2420/2005. Comercial → |
|---|
